tag:blogger.com,1999:blog-34621813868680768562024-03-13T05:12:47.272+02:00Blog cu poveştiZappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.comBlogger148125tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-19235875310120940542014-01-18T13:47:00.002+02:002014-01-18T13:47:59.933+02:00Indragostitii Se saruta cu pasiune si amor, oricand in zi sau in noapte, pe strada sau in casa. Buzele lor vor sa se uneasca intr-un sarut dulce. Ochii vor sa li se inchida, sa simta atingerea moale a buzelor. Sunt indragostiti si nimic nu ii desparte. Se saruta cu disperare, cu durerea sufletelor despartite pana atunci. Se saruta pe intuneric si inimile le bat la unison. Se saruta si se musca.<br />
<a name='more'></a><br />
Sunt atat de indragostiti incat fiecare kilometru dintre ei li se infige in buze si ii raneste. Iar buzele lor sangereaza si nu sunt unul langa altul pentru a-si opri durerea. Durerea e amara, iar amaraciunea li se plimba pe buze... si nu sunt unul langa altul pentru a transforma totul in miere.<br />
Chiar si cand soarele sta sa rasara, ei tot se saruta. Unul in bratele celuilalt, sarutandu-se incet, cu drag. Si amandoi se saruta si zambesc in continuare.<br />
Si degetele si le misca incet pe obrajii si pe buzele lui.<br />
Si degetele si le misca incet in parul ei.<br />
Numaratoarea lor e asa:<br />
Unu - din doua inimi au facut una singura<br />
Doi - doar ei doi si atat<br />
Trei - au doar trei maini, pentru ca mereu se tin de mana.<br />
Patru - au in total patru ochi cu care se pot admira<br />
Cinci - au cate cinci degete la fiecare mana pentru a se mangaia<br />
Iar numaratoarea lor se opreste aici.<br />
Si tot Universul e doar al lor. Tot Universul aspira la sarutul lor. Tot Universul se invarte in jurul lor. Intr-o sfera de cristal ei si-ar duce existenta. Si s-ar saruta si aici mereu. S-ar saruta si pe solduri si pe coapse, pe spate si pe gat. S-ar saruta mult. Sub o dictatura a iubirii ar dori ei sa traiasca si mereu sa se sarute ar vrea pentru ca sarutul lor e ca bataia inimii... indispensabil pentru viata.Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-42499529696503412922013-10-05T12:47:00.001+03:002013-10-05T12:47:36.717+03:00Sărutul Îl strânse în braţe în timp ce inima ei bătea cu putere, iar emoţiile o inundau. Mâna lui o atinse pe a ei, zâmbi, apoi păşiră împreună pe aleile cufundate în penumbră ale oraşului. Ştia că e în siguranţă alături de el, iar un sentiment de fericire amestecat cu bucurie îi făcea inima să-i bată cu putere şi nu o lăsa să-i dispară zâmbetul de pe buze.<br />
<a name='more'></a><br />
<span style="font-family: inherit;"> Stăteau în camera întunecată în care doar o rază de lumină venită de pe străzile pustii reuşea să picteze pe pereţi câteva umbre stinghere în timp ce el îi mângâia părul şi o ţinea în braţe. O sărută pe obraz, iar ea îi zâmbi. Îşi apropie buzele de ale ei şi i le cuprinse într-un prim sărut. Buzele lui puţin sărate şi moi îi făceau corpul să se înmoaie de plăcere şi de emoţie. Îl strânse în braţe, iar lacrimile îi curgeau lin peste obraji. Îi mângâie chipul şi o strânse mai tare în braţe. "<i>Ţi-ai fi imaginat vreodată că vei ajunge aici, în situaţia asta?</i>"... </span><span style="font-family: inherit;">Printre lacrimi murmură un "</span><i style="font-family: inherit;">nu</i><span style="font-family: inherit;">" şi un "</span><i style="font-family: inherit;">te iubesc</i><span style="font-family: inherit;">" urmat de un sărut pe gât. Buzele ei tânjeau după gustul buzelor lui, dar emoţiile o împiedicau de fiecare dată să mai guste puţin din ele. "</span><i style="font-family: inherit;">Ce gust au buzele mele?</i><span style="font-family: inherit;">", îl întrebă ea în timp ce îl strângea de mână... "</span><i style="font-family: inherit;">Au gust de buze moi şi fată dulce</i><span style="font-family: inherit;">", îi răspunse el apoi o mai sărută încă o dată.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Îl strânse în braţe şi îl sărută pe gât, apoi pe obraz în timp ce umbrele lor se jucau pe pereţi. </span><br />
<span style="font-family: inherit;">Degetele lui îi gâdilau pielea fină făcând-o să se încordeze şi să chicotească... îl sărută scurt pe buze, iar respiraţia i se opri atunci când mâna lui îi atinse spatele. O sărută pe gât, apoi îi strivi buzele cu ale lui... O strânse în braţe şi îi mângâie părul în timp ce totul se cufundă în linişte. Îi auzea bătăile inimii, iar sufletul ei era încărcat de emoţie şi bucurie. Nu şi-ar fi dorit ca totul să se termine... ci timpul să se oprească în loc, să rămână acolo, în braţele lui, iar el să o mângâie şi să o sărute... </span><br />
Îi luă faţa în mâinile lui, o sărută şi aproape o strivi la pieptul său. Spera să nu-l piardă în lumea asta mare şi de l-ar fi pierdut, l-ar fi căutat până în ziua în care l-ar fi găsit... Şi atunci l-ar fi strâns în braţe, l-ar fi sărutat pe buze fără să-i mai fie ruşine şi i-ar fi spus că ţine mult la el. Dar spera ca asta să nu se întâmple niciodată, ci mereu va sta în braţele lui protectoare, sub atingerea buzelor sale moi şi a mângâierilor sale tandre.<br />
În acea linişte nebună ce parcă vibra, pentru cei doi timpul se oprinse în loc, iar fericirea lor se măsura în săruturi şi atingeri tandre. Îi cuprinse faţa în mâinile lui şi o sărută reuşind să o lase fără respiraţie. Îşi undui corpul şi se lipi de pieptul lui simţindu-i inima bătând cu putere. Îşi apropie buzele de gâtul lui dorindu-şi să-l muşte pentru a-i lăsa un semn... dar doar îl sărută, iar apoi îşi aşeză capul pe umărul lui.<br />
Poate că niciodată nu ar mai simţi ceea ce simţea acum sau poate că data viitoare sentimentele şi emoţiile vor fi şi mai puternice. Se întinse lângă el şi îşi aşeză capul pe pieptul lui în timp ce el îi mângâia părul şi o săruta pe frunte. Poate că la fel ca ea, nici el nu dorea ca acea zi să se termine...<br />
Sau poate că doreau ca această zi să termine pentru a începe alta şi să o facă şi mai frumoasă. Să se sărute şi să se mângâie, să se alinte şi să-şi spună cât de mult ţin unul la altul... dar niciodată nu doreau să se despartă.<br />
<br />Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-39793239483412418852013-10-05T12:44:00.001+03:002013-10-05T12:44:26.303+03:00Cea mai bună zi<i> Degetele să desfacă cu răbdare funda, iar mâinile să dezvelească cu grijă ambalajul pentru a ajunge la conţinut. Rapid şi lacom, şi poate puţin dur.</i><br />
<br />
<i>Nu ţi-aş mai fi dat drumul la mână şi ţi-aş fi ascultat bătăile inimii la nesfârşit, dar acum eşti prea departe să mă mai auzi... sau să mă mai vezi. </i><i>Ţi-aş lăsa urme de buze pe umărul tău, dar acum e prea târziu.</i><br />
<i></i><br />
<a name='more'></a><br />
<i> Vântul îmi suflă în păr, iar soarele parcă s-a pierdut printre norii grei. Picăturile reci de ploaie îmi udă obrajii şi îmi pare rău că nu eşti aici ca să mă ţii în braţe, să mă protejezi...</i><br />
<i> Dar eu ţi-aş spune că suntem doar noi doi şi mi-aş strecura mâna sub tricoul tău. M-aş ridica pe vârfuri şi te-aş sărute pe gât, apoi pe un obraz... ca mai apoi să-ţi gust buzele dulci şi moi. Te-aş lăsa să te joci în părul meu şi să-mi atingi pielea ce tânjeşte după fiecare atingere ca de mătase de-a ta. Ţi-aş da tricoul jos... şi pornind de la gât aş coborî cu unghia pe pieptul tău oprindu-mă să-ţi sărut fiecare aluniţă. M-aş juca cu limba pe gâtul tău şi ţi-aş săruta lobul urechii... Ţi-aş spune că eşti minunat şi te-aş lăsa să mă întinzi uşor în pat. Mi-ai ridica bluza şi ai începe să-mi guşti fiecare bucăţică de piele... M-ai face să mă încordez şi să mă topesc în mâinile tale. Mi-ai lua faţa între palmele tale protectoare şi ne-am săruta în timp ce eu m-aş juca cu mâinile în părul tău.</i><br />
<i> M-ai aşeza deasupra ta şi m-ai privi. M-aş apleca şi aş simţi cât de tare îţi bate inima... la fel ca a mea. Te-aş mai săruta pe gât şi ţi-aş spune că eşti dulce... Ne-am contopi şi am ajunge să respirăm la unison. Te-aş strânge tare de mâini, aş ţipa, apoi te-aş săruta violent...</i><br />
<i> Apoi mi-aş aşeza capul pe pieptul tău, mi-aş încolăci mâna în jurul taliei tale şi mi-aş strecura un picior printre ale tale. Aş închide ochii şi aş încerca să dorm în timp ce tu mi-ai mângâia părul dându-mi un sentiment de linişte şi protecţie. Aş rememora fiecare atingere şi fiecare sărut... fiecare clipă fericită alături de tine şi fiecare bătaie a inimii. Ţi-aş mulţumi pentru tot în gând şi te-aş săruta pe frunte... apoi aş adormi.</i><br />
<br />
<i> Şi cea mai bună zi va fi aceea în care toate visele vor deveni realitate şi mă voi trezi lângă tine... Te voi săruta şi îţi voi ura: "bună dimineaţa, scumpul meu!"...</i>Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-50565774610462150862013-10-05T12:43:00.001+03:002013-10-05T12:43:30.519+03:00Cromatica sufletului meu Sufletul meu la început a fost incolor, dar apoi a început să se schimbe... să capete diverse culori.<br />
Uneori sufletul meu capătă nuanţe de <span style="color: #cc0000;"><b>roşu</b></span> ce simbolizează pasiunea, căldura şi focul din inima mea... Uneori e roşu pal, alteori e roşu sângeriu. Dar aş vrea să fie mereu roşu sângeriu, să iubesc cu toată fiinţa şi să fiu iubită. Inima să-mi bată cu putere, iar emoţiile să-mi facă trupul să vibreze...<br />
<a name='more'></a><br />
Alteori sufletul capătă o nuanţă de <span style="color: magenta;"><b>roz</b></span> ce simbolizează sexualitatea şi o iubire în tăcere, având rolul de a calma şi de a îmbuna sentimentele. E o culoare plăcută, ce aşteaptă să fie scoasă în faţă ca să poate străluci.<br />
În alte cazuri sufletul capătă o nuanţă de <span style="color: #6aa84f;"><b>verde</b></span>. Uneori e un verde pal, alteori e un verde intens. Verdele este culoarea speranţei. Eu sper la multe lucruri şi îmi e frică de dezamăgiri... Verdele dă un efect de linişte, echilibru şi relaxare. Îmi place să am sufletul verde.<br />
Alteori sufletul îmi e puţin <span style="color: #0b5394;"><b>albastru</b></span>. Albastrul mă îndeamnă la reverie şi linişte interioară, la seriozitate şi meditaţie. La fel ca rozul, şi albastrul este simbolul unei iubiri secrete... Albastrul este o culoare rece, dar e potrivită pentru un visător, pentru un artist...<br />
Uneori sufletul capătă nuanţe de<b> <span style="color: #ffe599;">galben</span></b><span style="color: #ffe599;"><b> </b></span>şi atunci devin geloasă. Atunci când devine un galben intens îmi dă o senzaţie de oboseală sufletească... mintea îmi oboseşte de la atâtea scenarii de gelozie, de la atâtea lacrimi şi suferinţă.<br />
Când sufletul capătă o nuanţă de <span style="color: #674ea7;"><b>violet</b></span>, atunci tristeţea şi melancolia au pus stăpânire pe toată fiinţa mea. Mă nelinişteşte şi mă descurajează... şi sufăr în adâncul sufletului, dar lumea nu se opreşte să mă întrebe ce am şi nici mie nu îmi place să mi se plângă de milă.<br />
Când sufletul pare <b style="background-color: black;"><span style="color: white;">alb</span></b>, nu e pur... aşa cum ar sugera culoarea albă. Sufletul e pângărit de emoţii, de frică, de trăiri diverse, de sentimente contradictorii... Nu e un alb pur care să exprime inocenţa, liniştea şi puritatea. E un alb murdar şi aş vrea să-l curăţ, să nu devină negru între timp...<br />
Când <b>negrul </b>îmi colorează sufletul, atunci nehotărârea şi durerea pun stăpânire pe mine. Neliniştea, reţinerea şi greutatea mă strâng în braţele lor murdare şi refuză să-mi dea drumul. Negrul mă otrăveşte cu vibraţiile lui negative.<br />
Atunci când sufletul meu devine<span style="color: #e69138;"><b> portocaliu</b></span> simt nevoia să ofer protecţie. Aş fi în stare să sar la gâtul celor care încearcă să rănească pe cineva care îmi e drag.<br />
Dar uneori se întâmplă ca sufletul să-mi fie un curcubeu, un amestec de sentimente şi emoţii, fericirea amestecată cu durere, bucurie amestecată cu tristeţe, lacrimi amestecate cu zâmbete calde, agonie şi extaz...<br />
Ca mulţi alţii şi sufletul meu e multicolor.Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-37129160832781295662013-09-03T18:53:00.000+03:002013-09-03T18:53:12.433+03:00Mamaie la spovedit<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6aMkW1a7eVXs7I_ozPcLi0HoaF2Z9poETnzdE2Ayx49weFipNSjVOme7yYPF3KjOSpHZFLg_HpUwtHHodGcUX2pPbZbjXLVDglSnL-RVw2eKnkhSZ9mW_sqtRUJbshVCcDv_OtN9X/s1600/hearing+confession.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6aMkW1a7eVXs7I_ozPcLi0HoaF2Z9poETnzdE2Ayx49weFipNSjVOme7yYPF3KjOSpHZFLg_HpUwtHHodGcUX2pPbZbjXLVDglSnL-RVw2eKnkhSZ9mW_sqtRUJbshVCcDv_OtN9X/s320/hearing+confession.jpg" width="227" /></a></div>
<br />
Știu că se apropie Paștele dar cum nu prea sunt eu adepta postărilor ăstora tradiționale, m-am gândit să scriu totuși ceva legat de această temă. Nu știu de fapt cât de mare-i legătura cu faimoasa sărbătoare, dar voiam să vă povestesc și vouă o întâmplare de acum vreo 15 ani, pe care mamaie mi-a povestit-o la rândul ei.<br />
<br />
Iată că așa cum ziceam, acum mai bine de un deceniu, mamaie împreună cu o vecină, mamaie Tanța (spuneam <a href="http://nymphtamine.blogspot.ro/2011/10/povara-batranetii.html" target="_blank">aici</a> că obișnuiam să strig toate femeile din sat <i>mamaie </i>) pleacă din satul lor către o mânăstire, în săptămâna mare cu gândul să se spovedească la un popă... mai bine plasat.<br />
Prima intră mamaie Tanța. După ceva timp de confesări, amabilul părinte ajunge la concluzia că nu poate să o împărtășească pe biata femeie, având în vedere că păcatele ei erau prea mari.<br />
<a name='more'></a><br />
- <i>Dar ce-am făcut, părinte?</i><br />
<i>- Doamnă, păcatul dumneavoastră este că aveți cercei.</i><br />
<i>- Cum așa, părinte? Cu ce încurcă?</i><br />
<i>- Dacă aveați un lanț, vă împărtășeam.</i><br />
<i>- Dar care-i diferența, Doamne, iartă-mă, că doar nu i-am furat?!</i><br />
<i>- Cum se poate să nu știți, doamnă, că dacă purtați cercei, se joacă diavolii cu ei în stânga și în dreapta?</i><br />
<i><br /></i>Și iată cum mamaie Tanța, femei bună, milostivă și tot ce-și putea dori Dumnezeu de la un credincios, rămâne neîmpărtășită datorită imaginației prea mare a unui preot <i>sus-pus.</i><br />
Să trecem deci la cealaltă mamaie, unde popa ajunsese la aceeași concluzie dar din motive diferite.<br />
<br />
<i>- Părinte, mi-am dat răului fetele.</i><br />
<i>- Ce-ai făcuuuut? Tu le-ai trimis la porțile iadului, tu să le iei de-acolo!</i><br />
<i>- Am greșit, părinte.</i><br />
<i>- Și mai vrei sa te și-mpărtășești? Ziceai că ești din ***?</i><br />
<i>- Da.</i><br />
<i>- De la părintele Ciucă?</i><br />
<i>- Da.</i><br />
<i>- Și te-ai mai împărtășit la el?</i><br />
<i>- Da.</i><br />
<i>- Păi să te duci la el atunci, că de la mine nu vezi!!!</i><br />
<i>- Bine, dară, părinte.</i><br />
<i>- Adulter ai făcut?</i><br />
<i>- ... Părinte, știți ceva? Eu v-am zis de la-nceput c-am doar 4 clase, așa că nu știu ce e ăla.</i><br />
<i>- E bine atunci, dacă nu știi ce e, înseamnă că n-ai făcut. Dar tot nu pot să te-mpărtășesc.</i><br />
<i><br /></i>Ce ți-e și cu divinitatea asta și mai ales cu drăcușorii ce se joacă cu cerceii.Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-4703677420178941052013-08-30T20:25:00.001+03:002013-08-30T20:25:28.692+03:00Aştept să vii Visez adânc şi gândurile mă dor. Întind braţul spre tine, iar tu îmi zâmbeşti. Îmi muşc buza şi îţi zâmbesc şi eu.<br />
Dar iar visez, iar îmi e dor... de chipul tău, de mângâierea ta... de parfumul tău îmbătător. Chipul tău îmi răscoleşte gândurile reci... Am început să alung cuvintele şi să-mi zugrăvesc sufletul în culori sumbre. Să mă închid în mine şi să visez. Să visez la orice, mai puţin la tine. E un dor imens ce mă doare şi mă lasă să ard încet... necontenit.<br />
<a name='more'></a><br />
Să iubesc, să iubesc ca şi cum mâine aş muri... Aşa mi-aş fi dorit. Zâmbesc fad şi mă gândesc... nu, nu mă gândesc la tine. Mă gândesc la sufletul meu ce s-a pierdut în cuvintele şi surâsul tău. Alb şi negru, gol şi plin... eu şi tu. Suntem opuşi şi ne pierdem în lumea asta mare...<br />
Sufletele noastre sunt hârtia pe care timpul îşi aşterne povestea cu peniţa lui ce lasă urme adânci... formându-se cicatrici în timp...<br />
Ochii tăi, privirea ta, buzele tale, vocea ta, trupul tău, mângâierea ta...<br />
Dar acum parcă e iarnă în sufletul meu. Inima mi-a îngheţat, iar sentimentele mi s-au spart ca ţurţurii ce pică pe trotuare.<br />
Ochi pustii şi inimă rece...<br />
Tresar uşor şi plămădesc în mine amintiri... mi-e sufletul plin de dragoste, de dor, de nebunie, de admiraţie... <i>de tine</i>...<br />
Eu nu te chem în sufletul meu, tu singur te strecori uşor în el... Eşti ca un ghimpe şi mă înţepi uşor. Îmi place durerea pe care mi-o provoci şi nu pot să zic stop. Sunt vinovată fără să am vreo vină, eu vreau doar să mai vii încă o dată lângă mine...<br />
Dar acum doar taci, aşa că mă închid în sufletul meu negru-gri şi aştept să vii...Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-2955893884795634792013-08-30T20:24:00.004+03:002013-08-30T20:24:49.372+03:00Fiinţă efemeră Vise sfărmate şi iubire în rate. Credit pentru fericire şi dobândă formată numai din bucurie...<br />
Totul făcea parte din viaţa mea. Totul era atât de simplu... şi de aş fi ştiut ce urma, te-aş mai fi strâns încă o dată în braţe şi ţi-aş fi spus că...<br />
Dar acum e prea târziu...<br />
Eu visez, iar asta e povestea mea. Vino să visăm împreună.<br />
Tu vezi luna de la fereastra ta? Dar stelele? Şi eu le văd... şi să ştii că mă gândesc la tine.<br />
Vreau să-mi arăţi necunoscutul, să-mi trimiţi o pală de vânt, o rază de soare, o stea şi o floare.<br />
Vreau bomboane cu lichior, un sărut şi-o îmbrăţişare.<br />
<a name='more'></a><br />
Să facem dragoste până când timpul ar sta în loc, până şi ultima stea s-ar stinge de pe cer... până când liniştea ne va curge prin vene... Până nimeni nu ar mai şti ce e durerea, până când toţi ar simţi iubirea.<br />
Timpul şi-a înfipt gheara în pieptul meu şi mă târăşte în trecut. Mă târăşte într-un dans al vieţii, printre multe vise, gânduri şi emoţii...<br />
Iubeşte-mi ochii, inima şi sufletul. Ţine-mă de mână şi poartă-mă într-un vals de amintiri. Ascunde-mă în vechiul castel al minţii tale şi ţine-mă te rog aici.<br />
Vreau să fii vântul ce-mi aduce visarea şi norii plini de speranţă. Vreau să fii furtuna ce-mi va răscoli sufletul şi-mi va face inima să te iubească. Păşind printre suspine, vreau să purtăm dialoguri cristaline... Nu te uita cu ochii aceia goi, nu ştiu de ce te vreau când nu te pot avea...<br />
Cu tălpile ude calc pe nisip. Alerg şi vreau să te pierd...<br />
Nu ştiu de ce nu te pot minţi, de ce e un drum atât de greu.<br />
Nisipul e aici, dar nu văd marea... Mă sfâşie cuvintele din mintea mea, iar braţul tău îl strânge pe al meu.<br />
Alerg, încerc să scap... Văd marea. Alerg spre ea... Vreau să mă pierd printre valuri, să uit de tine pentru o secundă... să nu mai ştiu nici de mine, nici de lume... să nu mai ştiu de nimeni.<br />
Glasul tău răsună în mintea mea, valurile îmi gâdilă pielea, iar soarele mă răsfaţă cu razele lui.<br />
Tu mă priveşti de pe mal înnebunit de groază. Nu poţi păşi în apă... un zid imaginar parcă te opreşte. Priveşti înnebunit cum valurile mă înghit şi mă pierd în zare...<br />
Stai liniştit... nu am fost decât o fiinţă efemeră...<br />
<br />Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-48508620565511068212013-08-30T20:24:00.002+03:002013-08-30T20:24:20.032+03:00Visul Poveştile din trecut mă înfioară, nu am învăţat nimic... În umbrele pictate pe trotuare te văd pe tine şi pe mine. Îmi imaginez şi par nebună când vorbesc cu o umbră. Nu sunt o fiinţă de piatră ca lucrurile să nu mă doară. Am o inimă, un suflet... am sentimente şi simt.<br />
Plouă, plouă tare şi nu am umbrelă... Lumina de pe stradă se joacă cu umbrele noastre. Mă lasă singură... uitată şi pradă gândurilor negre. Dar dintr-o dată o lumină pală mă înconjoară. Nu mai sunt pe stradă... sunt într-o cameră frumos mobilată, în care muzica parcă ricoşează din pereţi şi mă loveşte pe mine. Simt fiecare notă muzicală cum mă pătrunde... Tu eşti acolo, în pragul uşii, cu braţele deschise şi mă aştepţi. Mă îmbrăţişezi şi mă săruţi încet.<br />
<a name='more'></a><br />
Ştiu că e un vis... dar nici că vreau să mă trezesc. Ştiu că te visez de la atâta dor ce-ţi duc...<br />
Îmi săruţi rana de la mână şi îmi spui că sunt o nebună, apoi mă mai săruţi încă o dată şi speri ca dorul să-mi treacă. Buzele îţi sunt moi, iar parfumul îmbătător... Mâinile-ţi sunt calde şi mă ţii strâns.<br />
Nu vreau să mă dezbraci sau să te dezbrac... Vreau să stau lângă tine, în braţele tale şi să-ţi spun cât de dor mi-a fost de tine.<br />
Îţi e greu să crezi, nu? Nu ar trebui... pentru că mă cunoşti.<br />
Ştiu că visul meu se va sfârşi la răsărit de soare, aşa că mai lasă-mă să te privesc încă o dată şi apoi o să dispar.<br />
Îţi promit că nu te voi căuta, că nu te voi plictisi cu detalii aberante... că nu îţi voi sta în cale. Ştiu că totul e un vis... Şi mă voi întoarce atunci când toate relele se vor sfârşi!Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-86286450634035280152013-08-20T12:42:00.002+03:002013-08-20T12:42:28.340+03:00Scrisoare cu dragoste <i>Dintr-un colţ de Rai, o zi oarecare</i><br />
<i><br /></i><i> Dragă cel de acolo,</i><br />
<i><br /></i><i> Uite că inima a învins şi am pus mâna pe stilou şi am început să-mi las liberă imaginaţia şi să-ţi trimit câteva cuvinte, de aici, dintr-un colţ de Rai.</i><br />
<i> </i><i>Au fost zile în care am visat la tine... Îmi doream să te ating să văd dacă eşti real, dacă nu visez şi nu-mi imaginez din nou totul.</i><br />
<i>Aş vrea să fii aici, cu mine... Să ne sărutăm pentru că oricum nimeni nu ne vede... toată lumea e ocupată. Au uitat să iubească, să simtă, să trăiască. Nu aş vrea să cădem de aici, să cădem în prăpastia celor ce nu ştiu ce e iubirea. Vreau să stăm aici, singuri... iubindu-ne!</i><br />
<i>Dacă aş fi lângă tine, aş sta ghemuită la pieptul tău în timp ce ne-am uita la filme, punând "stop" la fiecare scenă erotică dintr-un film pentru a o reproduce. Am fi noi doi... şi atât.</i><br />
<a name='more'></a><br />
<i> Şi aş respira uşor, uşor în timp ce breteaua rochiei mi-ar aluneca pe umăr... în timp ce nasturii ţi-ar dezgoli pieptul...</i><br />
<i>Ţi-aş lăsa urme de ruj pe obraz, apoi te-aş muşca uşor de gât, iar mâinile mi-ar aluneca pe talia ta, apoi mai deschei un nasture. Te sărut pe claviculă, iar fermoarul rochiei coboară...</i><br />
<i>Nu ar fi decât un joc al pasiunii ce ne-ar răci încet trupurile înfierbântate într-o noapte târzie de vară.</i><br />
<i>M-ai cuprinde în braţe şi aş simţi că zbor, apoi m-ai săruta şi nu mi-ar părea rău.</i><br />
<i>Cuvintele nu îşi au rostul... doar respirăm şi simţim cum fiecare sărut ne arde pielea, iar focul din inimile noastre se înteţeşte. Aş scăpa din strânsoarea braţelor tale şi ţi-aş </i><i>privi chipul. M-aş apropia de tine şi te-aş privi în ochi, apoi ţi-aş atinge buzele într-un sărut uşor.</i><br />
<i> Aş încerca să-ţi scriu o poezie în timp ce vioara şi harpa m-ar inspira... în timp ce parfumul tău m-ar îmbăta, aş simţi că zbor, că mă pierd în drum spre orizont... încerc să clipesc, să-mi iau ochii de la tine, dar nu pot. Mă iei de mână şi îmi şopteşti un dulce vers. E plăcut să scrii, te relaxezi... şi poţi să şi visezi. Să faci ceea ce niciodată nu ai făcut, să ai ceea ce niciodată nu vei avea... Uneori cuvintele sunt de prisos, totul se transformă într-un vis, într-un ideal greu de atins...</i><br />
<i> E uşor să visezi, să închizi ochii şi să îţi imaginezi. Cutii cu fericire, pahare pline de iubire şi bomboane din ciocolată amăruie... Pe toate le-aş vrea, dar nu e decât un vis de un copilărism aparte. </i><br />
<i> Visează, păşeşte dincolo de orice graniţă a minţii tale... lasă logica deoparte şi pleacă departe, dar doar cu mintea... Nu spune "nu pot", "nu vreau", "nu-mi doresc"... Încearcă să simţi ceea ce în lumea reală nu poţi.</i><br />
<i> Dragă cel de acolo, cel ce-mi citeşti rândurile cu încântare... sper, te rog eu mult mai citeşte ceva...</i><br />
<i>Te iubesc! Pa, te-am pupat dulce pe obraz.</i>Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-88778568218459539502013-08-20T12:41:00.001+03:002013-08-20T12:41:56.717+03:00Aştept să vii Visez adânc şi gândurile mă dor. Întind braţul spre tine, iar tu îmi zâmbeşti. Îmi muşc buza şi îţi zâmbesc şi eu.<br />
Dar iar visez, iar îmi e dor... de chipul tău, de mângâierea ta... de parfumul tău îmbătător. Chipul tău îmi răscoleşte gândurile reci... Am început să alung cuvintele şi să-mi zugrăvesc sufletul în culori sumbre. Să mă închid în mine şi să visez. Să visez la orice, mai puţin la tine. E un dor imens ce mă doare şi mă lasă să ard încet... necontenit.<br />
<a name='more'></a><br />
Să iubesc, să iubesc ca şi cum mâine aş muri... Aşa mi-aş fi dorit. Zâmbesc fad şi mă gândesc... nu, nu mă gândesc la tine. Mă gândesc la sufletul meu ce s-a pierdut în cuvintele şi surâsul tău. Alb şi negru, gol şi plin... eu şi tu. Suntem opuşi şi ne pierdem în lumea asta mare...<br />
Sufletele noastre sunt hârtia pe care timpul îşi aşterne povestea cu peniţa lui ce lasă urme adânci... formându-se cicatrici în timp...<br />
Ochii tăi, privirea ta, buzele tale, vocea ta, trupul tău, mângâierea ta...<br />
Dar acum parcă e iarnă în sufletul meu. Inima mi-a îngheţat, iar sentimentele mi s-au spart ca ţurţurii ce pică pe trotuare.<br />
Ochi pustii şi inimă rece...<br />
Tresar uşor şi plămădesc în mine amintiri... mi-e sufletul plin de dragoste, de dor, de nebunie, de admiraţie... <i>de tine</i>...<br />
Eu nu te chem în sufletul meu, tu singur te strecori uşor în el... Eşti ca un ghimpe şi mă înţepi uşor. Îmi place durerea pe care mi-o provoci şi nu pot să zic stop. Sunt vinovată fără să am vreo vină, eu vreau doar să mai vii încă o dată lângă mine...<br />
Dar acum doar taci, aşa că mă închid în sufletul meu negru-gri şi aştept să vii...Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-881110421731376172013-08-13T11:18:00.002+03:002013-08-13T11:18:42.663+03:00Mânjesc pagini de jurnal<i> "Când e linişte în jurul meu, gândurile şi ideile mă inundă. Îmi trasez în minte schiţe destul de complexe de monoloage, chiar şi întâmplări duse la extrem... toate pe un fond muzical şi decor adecvat. Uneori m-aş opri năucă în mijlocul străzii şi aş nota frânturile de idei ce-mi vin pe moment. Fac o introspecţie a vieţii pe care o ştiu doar eu, cea la care au acces doar câteva persoane...</i><br />
<i>Încrederea e cel mai de preţ lucru... la fel şi iubirea, respectul...</i><br />
<i>Interesant, nu?</i><br />
<i>Un amalgam de idei aşteaptă liniştite să fie dezvoltate şi înşirate rând pe rând. Îşi aşteaptă rândul sub forma unei liniuţe de capăt, frumos conturată şi reliefată.</i><br />
<i>Scriu, amestec imagini, înşir idei şi cuvinte fără vreun sens, creez întâmplări şi visez.</i><br />
<i></i><br />
<a name='more'></a><i><br /></i>
<i>Am văzut curcubeul în timp ce stăteam la o cană de cafea cu mult lapte condensat şi un biscuite, pe un nor, cu un înger cu aripi argintii şi două stele în loc de ochi. Dinţii îi erau de vampir, iar ghearele de vârcolac. Ştiu, urât mai era! Mi-a spus că în curând voi face o călătorie, dar cine să creadă un înger hidos ca el? Aşa că mi-am băut ultima gură de cafea şi am îndesat şi ultima bucată de biscuite în gură, lăsând câteva firimituri să cadă.</i><br />
<i><br /></i><i>Şi apoi eram acolo, la o trecere de pietoni, în timp ce semaforul era roşu şi lumea parcă trecea pe lângă cu viteza melcului. Scenă desprinsă din filmele romantice prost făcute, cu actori neplătiţi şi decor ce nu reuşea să te dea peste cap. </i><br />
<i><br /></i><i>Acum aş ruga acea arătare ciudată să-mi mai zică şi alte lucruri ce mi se vor întâmpla. Poate voi fi bogată în viitor, poate voi fi o persoană importantă în societate, poate voi avea o familie şi vom fi cei mai fericiţi... Poate!</i><br />
<i><br /></i><i>Spitalul Judeţean. Loc infect. De asta nu mi-a zis arătarea cu stele în loc de ochi. Cred că era destul de important şi asta. Cred...</i><br />
<i><br /></i><i>Dar un lucru trebuia să mă înveţe: "Cum să nu plângi". De ce? Numai oamenii slabi plâng, iar eu nu vreau să mai plâng.</i><br />
<i>Da, ştiu, nu voi putea... Unde mai e acea plăcere sadică, dacă pot spune aşa, de a plânge ore în şir pentru cine ştie ce motiv? </i><br />
<i><br /></i><i>Pe undeva pe acolo, în adâncul sufletului meu, cred că am cam înnebunit... sau poate se întâmplă ceva. O schimbare, un blocaj, poate o cădere de calciu... Nu am de unde să ştiu exact.</i><br />
<i><br /></i><i>Nu ştiu de ce nu am curajul să fac toate lucrurile pe care mi le propun şi nu doar să visez că le-aş spune sau face. Am avut şansa, dar nu am avut curajul... Când o să am curajul, nu o să mai am şansa. Ciudată mai e viaţa asta, pe bune... Îţi dă o zi superbă şi apoi, când te prinde cu garda jos, te loveşte atât de tare încât ţi se taie răsuflarea şi te întinzi pe jos de durere... </i><br />
<i><br /></i><i>Ştiu că am idei ciudate şi împrăştiate, că pot abera într-un mod destul de grav despre orice (sau aproape orice), că pot visa fără graniţe... de la: a zbura pe un unicorn, până la o noapte în doi şi un omor bine pus la cale... </i><br />
<i>Îmi pare bine, într-un fel, că nu pic în monotonie... Ar fi culmea la imaginaţia mea, pe bune!</i><br />
<i>Aşa că mai înşir şi pentru data viitoare câteva idei, dar până atunci mai e.</i><br />
<i><br /></i><i>Închei încă o pagină din jurnalul vieţii mele mirobolante. La prânz am întâlnire cu un Spirit al Naturii. E brunet, ochi căprui, înalt, cel mai fermecător zâmbet şi cele mai călduroase braţe.</i><br />
<i>V-am pupat!"</i><br />
<i><br /></i>
<div style="text-align: right;">
<i>M. G.</i></div>
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-69922931576095322352013-06-27T11:00:00.000+03:002013-06-27T11:00:03.313+03:00Poveste cu fluturi Păşea încet pe aleea umbrită a parcului admirând jocul unor fluturi zglobii ce încercau să atragă atenţia prin frumuseţea lor fermecătoare, fără să se mai uite pe unde mergea.<br />
Uneori, din neatenţie, se pot întâmpla multe lucruri... lucruri cum ar fi să dai peste cineva pe stradă din întâmplare. Să te lipeşti de pieptul lui şi să tresari... să te uiţi în ochii celuilalt şi să simţi cum inima încetează să te mai asculte. În acel moment să te blochezi, să nu mai ştii ce să spui, să-ţi bată inima atât de tare încât să simţi că ar vrea să iasă din piept, să simţi mii de fluturaşi în stomac... fluturaşi care se vor transforma în fluturi din ce în ce mai mari. Inspiri iar buzele îţi ard. Tremuri şi îţi doreşti să dispari...<br />
<a name='more'></a><br />
E noapte... Norii par a fi fugăriţi de vânt, lăsând să se vadă stelele ca nişte pistrui ai nopţii, iar luna strălucind ca un diamant pe cer. Stătea întinsă pe pat gândindu-se la ce am fi noi, oamenii, fără amintirile şi fără visele noastre... Cum am putea noi trăi fără amintiri, fără să ne amintim acele momente care ne-au marcat viaţa, fără a ne aminti privirea acelor oameni pe care i-am întâlnit pe stradă... Ce am fi noi fără visele noastre? Nu am mai putea visa la faptul că într-o zi ne-am putea întâlni, din nou, pe stradă... din pură întâmplare cu acea persoană... să avem curajul să-i zâmbim şi să o întrebăm cum o cheamă. E frumos să visezi că într-o zi îi vei povesti toate acestea chiar persoanei la care te gândeşti acum...<br />
Se trezi, iar primul gând care îi trecu prin minte a fost acela dacă o să-l mai întâlnească şi azi pe acel băiat. Ar fi vrut să se lovească din nou de el, să-i admire din nou privirea, să-i vadă acel zâmbet, să-i atingă pieptul şi astfel să simtă că e în siguranţă.<br />
Ar fi vrut să stea amândoi pe o bancă, sub un copac bătrân şi să discute, să râdă şi să viseze... Dar îşi dădu seama că îşi dorea prea multe de la un străin pe care nici măcar nu ştia dacă o să-l mai întâlnească vreodată... dacă cumva drumurile lor se vor mai întâlni vreodată...<br />
Nu avea de unde să ştie că undeva, acolo, în colţul lui de lume... şi băiatul se gândea la ea. Se gândea la acea copilă care prin naivitatea şi neatenţia ei s-a lovit de el în timp ce urmărea jocul hipnotizant al fluturilor. Şi-ar fi dori să o mai întâlnească, să o întrebe cum o cheamă şi să vorbească cu ea... nu doar să se înţeleagă din priviri...<br />
Dorindu-şi să-l reîntâlnească, păşi din nou pe aceeaşi alee umbrită rugând îngerii să il scoată din nou în cale... Se plimbase atât de mult încât nici nu îşi dădu seama când soarele începu să apună şi dădea impresia că se aprinsese un foc pe bolta cerească. Şi-ar fi dorit să stea amândoi să privească cum discul soarelui cobora încet, încet lăsând loc lunii şi stelelor ce păreau a fi stropi de argint pe o pânză neagră.<br />
Îşi dădu seama că nu mereu se întâmplă ceea ce îţi doreşti... că nu mereu primeşti ceea ce vrei. Începea să creadă că avusese o singură şansă, iar aceea se dusese odată cu gândul ei de a dispărea.<br />
Stătea din nou întinsă pe pat cu sufletul înecat în dezamăgire şi într-o dorinţă nebună de a ţipa... de a prinde aripi şi de a pleca în căutarea lui. Ar fi crezut că e un vrăjitor sau un magician... că a hipnotizat-o cu frumuseţea şi privirea lui. Îşi dorea să îl revadă, dar în acelaşi timp să-l şi uite... Îşi dorea ca viaţa să-i revină la normal, chiar dacă inima îşi dorea cu totul altceva.<br />
A doua zi soarele nu a mai avut loc pe cer. Norii domneau, iar tunetele o făceau să tresară. Câteva picături se prelingeau pe geam. Se ridică din pat şi atinse geamul, dorindu-şi parcă să simtă ploaia aceea rece. Fulgeră, iar fulgerul i se reflectă în ochi. Făcu un pas înapoi şi rămase acolo pentru câteva secunde, apoi se întinse din nou în pat dorind ca visul ei să continue... Se reîntâlnise cu el, iar ea îi sări în braţe... Îşi dorea atât de mult ca visul să continue... Şi-ar fi dorit ca el să se întoarcă măcar în visele ei, să simtă din nou acei fluturi în stomac, să simtă din nou acele bătăi puternice ale inimii...<br />
Tresări din somn. Un tunet o trezise din nou. Ploaia se opri, dar norii erau încă acolo... ameninţători şi gata să spele străzile oraşului, dar şi să le dea prilejul îndrăgostiţilor să danseze în ploaie. Îi plăcea să se plimbe după ce ploua, să simtă răcoarea şi să inspire acel aer curat.<br />
Se plimba pe aleile pustii ale oraşului căutând răspunsuri la întrebări stupide şi naive... de ce iubim? de ce simţim mai bine fericirea după un necaz? de ce uneori ne ascundem în trecut? de ce totul ar trebui să aibă sens? de ce o viaţă întreagă ne temem de anumite lucruri? de ce nu avem curajul să spunem mereu ceea ce gândim? de ce... Şi îşi pierdu şirul de întrebări atunci când auzi din faţa ei un "bună". Îşi ridică privirea din pământ şi căuta privirea celui ce îndrăzni să-i curme gândurile... şi i-ar fi aruncat o privire acuzatoare dacă privirea aceea nu i s-ar fi părut cunoscută, dacă nu ar fi recunoscut acel parfum, acel zâmbet... acel trup. Pentru o secundă uită de tot... uită că îl cautase şi el nu apăruse, uită de tot şi făcu loc emoţiilor...<br />
Trecu o zi care mai apoi se transformă într-o săptămână, apoi într-o lună... ca mai apoi într-un an...<br />
Stăteau amândoi în camera ei, întinşi pe pat... iar ea cu capul pe pieptul lui, privind amândoi furtuna de afară.<br />
- Ia spune-mi tu mie, cum m-ai suportat atâta timp?<br />
Liniştea puse stăpânire pe camera cufundată în întuneric şi doar un tunet sparse acea linişte. Îl sărută pe obraz, apoi pe gât... iar în cele din urmă se ridică din pat. Era îmbrăcată cu un tricou de-al lui ce îi lăsa să se vadă coapsele şi liniile fine ale corpului... Aruncă o privire pe fereastră şi zâmbi.<br />
- Ştii, uneori unele lucruri se întâmplă cu un scop. Nu am crezut vreodată că o să ţin la un străin, că o să-mi pese de el... că o să visez cu el şi că o să mă joc cu stiloul pe hârtie conturând cele mai frumoase întâmplări în jurul tău. Nu am crezut că mă vei face să-mi doresc mai multe... să-mi doresc să te văd în fiecare zi, să vreau să-ţi aud vocea în miez de noapte, să-mi doresc ca în fiecare dimineaţă să fii acolo, lângă mine... să am cui spune bună dimineaţa... Poţi fi la exterior rece, insensibil şi arogant... dar în interior nu eşti nici pe departe aşa. Aş vrea să văd în fiecare zi persoana din interiorul tău...<br />
Se aşeză pe pat şi începu să se joace în părul lui.<br />
- Ştiu că nu eşti perfect, nimeni nu e perfect... toţi avem defecte, dar cu timpul am învăţat că nu are rost să ţi le spun, ci să le accept... pentru că îţi ştii şi singur defectele. Mereu am vrut să te fac să zâmbeşti, să îţi mai aduc o rază de lumină în suflet, să te fac să te gândeşti la mine în momente în care pur şi simplu ai uita de mine. Nu am vrut niciodată să te impresionez sau să îţi arăt vreodată că m-ar afecta, uneori, indiferenţa ta. Nu am vrut niciodată să te presez cu anumite întrebări... Nu am vrut să fiu altfel pentru că te-aş fi minţit. Nu am vrut să fie aşa de la început... Dacă e să dai vina pe cineva pentru toate ce s-au întâmplat, te rog, dă pe mine... Eu am fost cea care s-a uitat după fluturi, dar crede-mă, nu regret nimic din această joacă.<br />
Se aplecă şi îl sărută. El începu să-şi plimbe mâinile pe spatele ei, făcând-o să se încordeze. O întinse pe pat şi o sărută pe buze, apoi pe gât, continuând să se îmbete cu parfumul ei. Tricoul îşi făcu loc pe podea, iar el continuă să-i mângâie trupul cu buzele în timp ce fulgerele proiectau pe pereţi cele mai frumoase şi mai romantice umbre...Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-22701283525401499062013-06-27T10:49:00.001+03:002013-06-27T10:49:58.498+03:00Poveste din concediu<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3478" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<b>Autor: Karl</b></div>
<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3478" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<b><br /></b></div>
<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3478" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<span id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3477" lang="EN-US"> Îmi povestea un coleg acum ceva timp de concediul de pe tărâmurile greceşti ale Mediteranei, tărmuri unde a început, acum mai bine de 2500 de ani, evoluţia spre societatea vestică aşa cum o ştim astăzi! Mi-a istorisit, mai cu seamă, un episod dintr-un popas, episod povestit cu o elocvenţă demnă de patria lui Demostenes:</span></div>
<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3483" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<span id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3482" lang="EN-US">“<i>Da frăţie, şi când ne-am dus, am mers în maşină cu unu' dă la mine dă la bloc! Nu-l ştii tu! Cu ăsta, cu gagică-sa şi cu ta-su. Bă, şi gagică-sa asta!!! Să mor! Nu a scos o vorbă tot drumu'! Ba a dormit 17 ore, ba se juca pe telefon, ba dădea mesaje, ba îi era iară somn! O mai întrebam – Ce mai zici Ana? <<mmmmmmm... bine>> şi ta-su lu' ăsta nu o suporta, da' deloc mă, ştii cei aia? Să şi certase cu fi-su să nu vină aia, da' degeaba. Bă, şi intrăm la un restaurant, ne punem la masă şi asta deja </i></span><i>începe să caşte şi să dormiteze p'acolo, numai aşa, să nu cumva să o întrebe cineva ceva, bă, nişte fiţe de divă de Rahova… Şi ta-su lu' ăla îi zice… bă, a fost un moment, da' un moment d'ăla ...</i>”.</div>
<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3483" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<span id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3485" lang="EN-US"> Mă gândesc la astfel de momente, vor fi fiind atâtea, când parcă toată omenirea nu a existat decât pentru ca un tânăr să le spună consătenilor săi înaintea unei lupte din epopeea revoluţiei franceze: “<i>Si j'avance, suivez-moi; si je meurs, vengez-moi; si je recule, tuez-moi</i>", câ</span><span lang="EN-US">nd parcă milioanele de ani de evoluţie nu vor fi fiind motivaţi decât prin smulgerea coroanei din mâna patriarhului de către un Karl XII ce avea doar 15 ani, el fiind încoronat direct de Dumnezeu, nu de biserică: “</span><span id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3487" style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><i>Kronan kommer ej fran kyrkan, den kom direkt fran Gud"</i>. Parcă istoria întregii Rome s-a cuibărit în vorbele amare ale lui Augustus după ce aflase de înfrângerea lui Varus la Teutoburg: "<i>Vare, Vare legiones rede!!!</i>" ori poate însăşi democraţia nu a luat fiinţă decât pentru a-i da lui Herriot şansa de a spune: ”<i>La démocratie est une bonne fille; mais pour qu'elle soit fidèle, il faut faire l'amour avec elle tous les jours</i>”.</span></div>
<div style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
</div>
<div class="yiv223248470MsoNormal" id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3489" style="font-family: 'times new roman', 'new york', times, serif; font-size: 16px;">
<span id="yui_3_7_2_1_1372317258625_3488" style="font-family: 'Times New Roman', serif;"> Poate acel restaurant nu a fost pus la acea margine de drum decât pentru ca un tată să</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">-i poată spune posibilei nurori, cu tot respectul ş</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">i toată consideraţia de care poate fi în stare un posibil socru: ”<i>Ţi-o fi somn, a drecu'?!? Că parcă n-ai dormit tot drumu...</i>” </span></div>
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-66094078811654529452013-06-19T14:24:00.001+03:002013-06-19T14:24:11.302+03:00Sfârşit În seara asta vreau să-ţi simt răsuflarea lângă mine...<br />
În seara asta vreau să-mi spui că eşti lângă mine...<br />
În seara asta... nu mai ştiu cât timp mi-a mai rămas să mai visez, să mai cred, să mai iubesc, să mai sper...<br />
Nu ştiu cât timp mi-a mai rămas...<br />
<br />
Panicată te privesc. Nu clipesc, nu respir... doar te privesc. Te privesc în ochi şi te implor să nu pleci... şi dacă până la urmă vei pleca, te implor să te întorci...<br />
Şi dacă din când în când te vei mai gândi la mine, să ştii că voi fi acolo... aproape de tine, trebuie doar să vii la mine, să mă atingi şi voi reveni la viaţă. Până atunci voi rămâne aici, speriată şi confuză... dorind totuşi ca tu să nu pleci.<br />
Nu ştiu cât timp ne-a mai rămas... nu ştiu cât timp mai am... nu ştiu nimic. Totul e imprevizil...<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Iau paharul, îl privesc şi gust din vinul roşu ca sângele... Îl gust apoi îl las să se împrăştie pe podea... Las paharul să se spargă în mii de cioburi care se împrăştie în toată camera. Totul se derulează atât de încet în mintea mea... Totul...<br />
Zâmbesc şi îţi muşc buza de jos ştergându-mă de vin pe pieptul tău. Mă joc cu unghia pe gâtul tău şi calc prin vinul vărsat...<br />
Mai pleci?<br />
Te apuc de mână şi te invit la un dans lent printre miile de cioburi. Sunt atât de calmă încât mă las în voia ta să-mi călăuzeşti paşii... Mă strângi mai tare de mijloc, iar eu mă apropii mai mult de tine. Simt mirosul vinului şi mirosul parfumului tău. Aş vrea să te muşc puternic de gât şi să simt gustul sângelui tău.<br />
Te zgârâi pe spate cu unghiile şi îţi las urme adânci, iar tu te răzbuni pe mine şi-mi muşti buzele. Dansul se sfârşeşeste, iar tu mă laşi să cad pe jos... Stai în picioare şi mă priveşti. Văd cum lumina lumânărilor parfumate se joacă în ochii tăi, iar un fior mă cuprinde. Îmi zâmbeşti şi îţi dezveleşti dinţii albi care parcă aşteaptă să-mi muşte buzele... Întind mâna spre tine, dar în loc să mă ajuţi să mă ridic de jos, te aşezi lângă mine. Mă iei în braţe şi mă săruţi pe frunte.<br />
<br />
Aş striga ca să mă audă toată lumea că eşti aici, cu mine... dar nimeni nu mă va auzi. E doar lume mea, doar eu mă pot auzi, doar eu mă pot ajuta...<br />
E dulcele meu sfârşit... Sfârşitul lumii mele în care nu a existat nimeni...<br />
Nici eu nu ştiu dacă am existat...Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-27396703166879475362013-06-19T14:21:00.002+03:002013-06-19T14:21:07.537+03:00Te aştept... <i>Eşti acolo, undeva... printre stele, gânduri nerostite, visuri neîmplinite şi iubiri spulberate.</i><br />
<i> Dacă tu ai dispărea într-o zi, eu te voi căuta. Te voi căuta prima dată în gândul meu, apoi printre cele mai întortocheate cotloane ale minţii, te-aş căuta şi în inimă... chiar şi în umbra de pe perete.</i><br />
<i> Te-aş implora să te mai întorci la mine, să mai stăm împreună măcar o secundă... care pentru mine ar fi un infinit. Te-aş ruga apoi să-mi laşi o amintire... Să-mi laşi o urmă din parfumul tău pe hainele mele, să-mi laşi o urmă de buze pe fruntea mea... să-mi laşi o mângâiere uşoară peste obrazul ce mult a aşteptat să fie atins.</i><br />
<a name='more'></a> <i>Pe marginea unui râu, într-o noapte în care luna s-ar reflecta în apă, te-aş aştepta pentru a deveni una şi aceeaşi fiinţă... Te-aş aştepta să te întorci la mine... Ţi-aş vedea în zare umbra şi inima mi-ar bate cu putere. Eu aştept să apari... dar aştept degeaba. Nu e decât o iluzie a minţii mele...</i><br />
<i> Norii plângeau, iar picăturile se grăbeau să-mi ude trupul şi să-l răcească mai tare decât era... şi tare mi-aş fi dorit să te simt lângă mine, să mă aperi de ploaie şi să mă încălzeşti.</i><br />
<i>Aş fi dorit să-ţi dau inima mea pe care aş fi inscripţionat locul în care mă puteai gasi mereu... Aş fi inscripţionat locul în care mă puteai găsi mereu... în cazul în care ai fi vrut vreodată să mă găseşti, să te mai întorci la mine, la cealaltă parte din tine... şi astfel să ne completăm unul pe celălalt şi să devenim una şi aceeaşi personă.</i><br />
<i> Toate gândurile îmi par gemete disperate, pline de durere, gânduri care te strigă... dar tu eşti prea surd să le auzi şi prea orb ca să mă vezi cum îţi cer în genunchi şi cu ochii plini de lacrimi să te întorci... aici, lângă mine.</i><br />
<i> Marea tulburată şi nesfârşită care îmbrăţişează la nesfârşit ţărmul mă face să înnebunesc. Să-mi doresc şi mai mult să fii aici, cu mine, să te strâng în braţe şi să-ţi ascult respiraţia.</i><br />
<i>Iar în ziua în care vei decide să te întorci, s-ar putea să fie prea târziu... să fie atât de târziu încât nici măcar să nu-mi mai amintesc de tine, să nu mai ştiu nici cine sunt eu... să nu mai ştiu că te-am aşteptat atâta, iar tu ai întârziat să apari... </i>Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-83068907099063997112013-05-12T10:25:00.002+03:002013-05-12T10:25:20.237+03:00Vis<br />
Luna pe cer îmi zâmbeşte şi-mi şopteşte tainic vechi poveşti. Poveşti în care ne plimbam sub clar de lună pe o alee pe care liniştea domnea. O alee pe care eram noi doi... ca doi singuratici ce se pierd în liniştea nopţii ce se lasă mângâiaţi de razele lunii şi protejaţi de miile de stele ce străluceau pe cer.<br />
Păşeam încet, parcă încercând să oprim timpul... să ne petrecem timpul doar noi doi... apoi să-i dăm drumul ca şi cum nimic cu s-ar fi întâmplat. Apa ce curgea pe lângă alee ne cânta balade de iubire, iar vântul ne răcorea inimile înfierbântate. Sub clar de lună tu mă certai, dar mergeam mai departe... străbătând drumul cel lung în căutarea fericirii ce se găsea la capătul lui. Credeam că la capătul lui voi primi ceea ce demult aşteptam. Aş fi scris pe fiecare bucăţică din acea alee că mi-a fost dor de tine şi că vreau să simt cum buzele tale le ating pe ale mele, dar cred că aş fi scris degeaba. Poate că nici nu ţi-ar fi păsat, poate că ploaia ar fi şters toate urmele şi ar fi lăsat totul ca la început... Poate că totul s-ar fi pierdut în negura vremii, dacă tu nu m-ai fi prins în braţele tale şi nu m-ai fi sărutat ca să-mi opreşti lacrimile ce-mi udau obrajii.<br />
Luna îşi continuă povestea... cu noi mergând mai departe, ţinându-ne de mâini şi înţelegându-ne doar din priviri.<br />
<br />
Dacă am crezut vreodată că va fi ceva, a fost doar un început de nebunie. Nu au fost decât versuri scrise de un poet cu inima plină de iubire care mai apoi s-a plictisit de muzele lui şi le-a despărţit.<br />
Acum poetul se roagă pentru iertarea marelui păcat ce l-a făcut. A unit doi oameni ce nu se înţelegeau. I-a chinuit şi i-a amăgit. Dacă a fost ceva cu adevărat, numai ei doi ştiu... Numai ei ştiu dacă a fost un strop de fericire într-o mare de tristeţe. Numai ei ştiu adevărul.<br />
Poetul doar a dorit să creeze o poezie de o măiestrie ieşită din comun... dar nu a reuşit decât să unească şi în acelaşi timp să despartă doi oameni.<br />
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-78992830090318736172013-04-27T17:01:00.002+03:002013-04-27T17:01:23.820+03:00Poveste<br />
Îmi îndes prea multe haine în geanta aceea micuţă, îmi iau aparatul foto, câteva poze pe telefon cu <i>el</i>... brăţările fără de care nu pot pleca nicăieri... ies pe uşă şi păşesc cu căştile în urechi spre alte zări. Plec în căutarea lucrurilor pe care trebuia să le fi aflat deja.<br />
Pe peronul gării vântul mi se joacă în păr, iar sunetul trenului pe şine îmi face inima să bată şi mai tare. Mă pot lasa purtată chiar şi până la capătul lumii, sperând doar să găsesc ceea ce caut. Ceea ce caut eu e mai mult decât liniştea, e mai mult decât atât. Vreau să cunosc oameni cu care să am ceva în comun. Vreau să evadez din acest cerc, să păşesc dincolo de el şi să simt mirosul florilor de câmp şi bâzăitul ameninţător al albinelor. Vreau să le spun tuturor cine sunt eu. Vreau să fiu altcineva, într-un alt loc... Vreau să-i spun cuiva că am reuşit... Vreau să întâlnesc pe cineva.<br />
<a name='more'></a><br />
Îmi caut un loc şi mă fac comodă, atât cât îmi permite, acel scaun vechi dar destul de moale al trenului. Mă las furată de peisaj şi purtată pe versurile unei melodii care mă face să dau din picior în ritmul muzicii. Sunt emoţionată şi încerc să nu mă mai gândesc la acel lucru. Îmi inspectez brăţările şi continui să admir peisajul, încercând să nu mă gândesc deloc la ceea ce ar trebui să se întâmple. Un mesaj, un gând, o bătaie puternică a inimii, iar trenul ajunge într-o gară. Pe peron doi tineri îşi iau la revedere. Ea, emoţionată şi cu lacrimi în ochi, îl strânge în braţe şi îi urează drum bun. El, o strânge în braţe şi îi spune că se vor mai întâlni, după care îi cuprinde buzele într-un sărut lung. Dar trenul e grăbit, nu le mai dă nicio secundă în plus celor doi tineri să-şi mai ia la revedere. Trenul se grăbeşte spre destinaţia mea... şi eu la fel. Îl văd pe tânăr cum urcă în tren în ultima secundă, iar ea îi face cu mâna... zâmbindu-i numai cum o persoană îndrăgostită ştie să zâmbească. Trenul merge mai departe, lin şi zgomotos, spre alte gări pentru a lua alte şi alte persoane. Să despartă sau să unească alte perechi de îndrăgostiţi, să ducă sau să aducă oameni spre locul unde au visat mereu că vor ajunge, să ducă persoane în vacanţa mult aşteptată...<br />
Încep să caut pe telefon pozele cu <i>el </i>şi să le admir, gândindu-mă dacă şi în realitate ar arăta la fel. Aş fi vrut să am aripi să pot zbura cât mai repede spre locul unde vreau să ajung. Aş fi vrut ca timpul să treacă mai repede. Aş fi vrut ca această distanţă să fie mult mai mică... Nu pot să nu mă gândesc la cele ce urmau să se întâmple... Altă gară, alte persoane, alte momente. O fetiţă începe să alerge spre bunica ei care o aştepta cu braţele deschise. Trenul desparte, dar şi uneşte oameni, dar pleacă încet spre destinaţia mea. Inima îmi bate din ce în ce mai tare gândindu-mă la ceea ce mă aşteaptă. Timpul îmi face parcă în ciudă şi se mişcă din ce în ce mai greu. Secundele mi se par minute, iar minutele ore... Am impresia că trenul, în loc să meargă înainte, merge înapoi... reuşind să revăd din nou peisajele şi scenele din gări. Totul mi se derulează în faţa ochilor ca un film, doar că e proiectat de mintea mea. Trenul merge înainte, ducându-mă şi pe mine cu el. Ultimele minute, ultimele cuvintele prin care încerc să mă liniştesc şi să par normală. Îmi bag căştile în buzunar, îmi iau geanta pe umăr şi păşesc pe culuarul trenului aşteptând cuminte să cobor. Văd persoane la fel de nerăbdătoare ca mine, unii gândindu-se la cei care îi aşteaptă, alţii gândindu-se la cum să care singuri bagajele... Ultimele minute sunt cele mai grele. În ultimele minute inima mea aproape sare din piept gândindu-mă la faptul că acolo poate să nu mă aştepte nimeni. Nu am certitudinea că va exista cineva acolo să mă aştepte. Pentru mine e o surpriză... Va fi sau nu va fi cineva care să mă aştepte? Ultimele secunde, trenul încetineşte şi se opreşte. Lumea se înghesuie să coboare, eu rămânând la urmă.<br />
Cobor din tren şi păşesc pe pământul cu care abia aşteptam să mă întâlnesc. Încerc să caut o figură cunoscută, dar nu zăresc pe nimeni. Toţi îmi sunt străini, iar eu la rândul meu le sunt o străină. Lumea se împedică de mine şi îmi cer scuze... iar eu la rândul meu, le cer scuze. Nici nu simt dacă îmi mai bate inima... Îmi vine să plâng şi să ţip, dându-mi seama că iar mi-am făcut prea multe iluzii crezând că mă va aştepta cineva cu braţele deschise. Îmi ridic capul şi caut din nou un chip cunoscut printre sutele de chipuri care îmi sunt străine... Dar din nou nu găsesc nimic. Mă aşez pe un scaun gol, privind cum cei din jur se bucură atunci când îi revăd pe cei dragi. Îmi sprijin coatele pe picioare şi îmi ascund faţa în palme pentru a nu putea să-mi vadă toată lumea tristeţea.<br />
După câteva minute, o mână îmi atinge umărul. Speriată îmi ridic capul, iar la picioarele mele stătea chiar el.<br />
"<i>Te-am căutat peste tot</i>", mi-a spus <i>el</i>.<br />
Am începu să zâmbesc şi să-mi pară rău că m-am îndoit, crezând că nu mă va aştepta nimeni. Nu trebuia să renunţ atât de repede, trebuia să cred că va veni... chiar până în ultima secundă. L-am strâns în braţe, iar singurul cuvânt pe care i l-am putut spune a fost doar: "<i>Bună!</i>"<br />
Dacă va trebui vreodată să mă întorc de unde am plecat, sper să-mi spună... la fel cum i-a spus tânărul acelei tinere: "<i>O să ne mai întâlnim.</i>"<br />
Acum aştept ca povestea să continuie, să-mi aducă clipe de fericire şi zâmbete pe buze... Am mers atât încercând să caut ceea ce îmi doream şi din fericire am găsit, chiar dacă m-am îndoit.<br />
<br />
<i>Dacă lucrurile nu merg bine din prima secundă, asta nu înseamnă că trebuie să renunţi şi să crezi că nimic bun nu se va întâmpla...</i><br />
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-7658567230386552312013-04-05T09:33:00.002+03:002013-04-05T09:33:37.558+03:00Dragul meu...<br />
<i> "Ştii, mi-am amintit că nu ţi-am mai scris nimic de ceva vreme. Nu, nu am uitat de tine... nu am cum să uit de tine. Aş vrea să am multe să-ţi spun, dar nu am. Vreau să-ţi spun doar că... nu, nu are importanţă."</i><br />
Aşa sunau gândurile ei... Lăsă stiloul pe masă şi atinse bucăţica de foaie. Îşi întoarse privirea spre fereastră şi inspiră adânc. Se lăsă mângâiată de adierea uşoară ce tocmai îşi făcuse loc în camera ei. Închise ochii şi îşi contură buzele cu vârful degetelui arătător, apoi îşi muşcă uşor buza de jos. Îşi dorea ca el să se furişeze în spatele ei, să-i acopere ochii, iar ea să ghicească cine e. Îşi dorea ca el să o sărute pe gât şi să-i spună că e frumoasă, să o alinte şi să o ţină în braţe. Dorea să se plimbe pe străzile pustii, în puterea nopţii, cu el, să-l ţină de mână şi să râdă împreună cu el. Îşi dorea să-i sară în braţe şi să-l sărute.<br />
Deschise ochii, luă stiloul în mână şi notă pe foaia goală:<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
" <i>Dragul meu,</i></div>
<i><br /></i><i> Nu ştiu cum să încep, e prima scrisoare pe care ţi-o scriu... dar vreau să-ţi spun că locul tău special din inima mea nu l-a ocupat nimeni. Îmi doresc să te fac să zâmbeşti în continuare, să uiţi de griji atunci când te vei uita la mine şi să vii să mă săruţi... Aş vrea să mai stau în braţele tale şi să mai povestim, să te aud vorbind, să-ţi aud vocea... </i><br />
<i> Te vreau, te visez... nu te simt. Eşti acolo, departe. Mă uit la cea mai strălucitoare stea de pe cer şi mă gândesc că, poate, şi tu te uiţi la ea exact în acest moment... poate chiar te gândeşti şi la mine, la fel cum şi eu mă gândesc tine. </i><i>Te pot asemăna cu steaua aceasta. Tu încă mai străluceşti pe cerul meu la fel ca cea mai strălucitoare stea de pe întreg cerul.</i><br />
<i> Te pot asemăna cu un trandafir. Dacă nu am grijă cu tine, pot rămâne cu urme... iar sângele mi-ar curge pe pielea mea albă, la fel cum lacrimile îmi curg în acest moment pe brajii catifelaţi. Chiar dacă m-aş răni, mă risc. Vreau să-mi umplu plămânii cu mirosul tău dulceag.</i>"<br />
<i><br /></i> Inspiră, dorindu-şi parcă să simtă parfumul unui trandafir, dar degeaba. În cameră era acelaşi miros închis, oricât de mult şi-ar fi dorit să simtă parfuml lui. Mai inspiră încă o dată şi luă stiloul în mână pentru a-şi continua scrisoarea.<br />
<br />
" <i>Te pot asemăna cu un castel făcut din cărţi de joc. Ar trebui să mă mişc încet şi cu grijă, pentru a nu dărma nimic.</i><br />
<i> Să ştii că mai ai un loc în lumea mea, mereu vei avea, doar trebuie să te obişnuieşti cu mine, iar eu cu tine. Nu te forţez să rămâi, pentru că viaţa mea nu a început cu tine şi nici nu se va termina cu tine. Aşa cum soarele răsare în fiecare zi, aşa o să răsară alt soare după ce vei apune tu.</i><br />
<i> Povestea asta nu e perfectă, chiar noi nu suntem perfecţie. Vom afla vreodată ce ne-a legat? De ce ne-am întâlnit? De ce am vrut ca povestea să fie atât de plină de despărţiri? Când se va sfârşi de tot, tu s-ar putea să o uiţi zicându-ţi că a fost doar o joacă...</i><br />
<i> Într-o zi, eu sau tu... ne vom transforma într-un fulg de nea şi ne vom topi în mâna celuilalt. Nu vom simţi decât ceva rece, apoi vom simţi cum apa din mână se va evapora, va dispărea pentru totdeauna. Poate (nu) aşa se vor evapora şi sentimentele noastre... (nu) se vor pierde de tot în timp.</i><br />
<i> La un moment dat toţi râvnim la ceva ce nu putem avea. Acum e timpul meu... Nu m-am săturat de noi, m-am săturat doar de cuvinte ce nu îşi au rostul. Şi eu am partea mea de vină, dar vreau să fie totul bine, chiar dacă nu eşti acolo, undeva... pentru a mă impresiona. </i>"<br />
<br />
Se opri din scris dorindu-şi parcă să-i vadă ochii şi să-i mângâie faţa. Să-i admire conturul buzelor roşii şi să le atingă uşor. Să-i simtă inima bătându-i puternic alături de a ei... Să o împingă spre pat şi să o întindă pe spate, să îşi strecoare mâinile pe sub bluza lui şi să-i mângâie pielea catifelată. Deschise ochii brusc şi îşi şterse o lacrimă. Ridică stiloul de pe birou şi începu din nou să scrie.<br />
<br />
" <i>Vreau să-ţi spun că... îmi place zâmbetul tău şi îţi ador privirea. Vreau să-ţi îţi şoptesc ceva la ureche apoi să-ţi sărut lobul urechii... Vreau să-mi aşez capul pe pieptul tău... şi... să ne înţelegem. </i>"<br />
<br />
Se opri din scris. Mâna îi tremura, la fel şi buzele. Se gândea doar la momentul când el va citi aceste rânduri. Îi părea atât de penibil să-i trimită o scrisoare, în loc să-i spună toate aceste lucruri în faţă. Asta nu o făcea mai matură, ci doar un copil... Un copil emotiv, răsfăţat şi timid. Se mai uită încă o dată peste cuvintele scrise pe foaie, dar fără să le citească şi începu să mototolească hârtia, apoi o aruncă pe jos.<br />
Se întinse în pat. Îşi cufundă capul în perna cea moale şi se înveli cu cearfaşul rece. Lacrimile care îi curgeau din ochii căprui şi trişti, reuşiseră să ude perna...<br />
Ce reprezintă <i>el </i>pentru <i>ea</i>? Poate doar un joc, o iubire de un anotimp... o atracţie dusă la extrem, un suflet ce o completa, o picătură de fericire, poate doar un străin, o fiinţă pe care dorea să o iubească din tot sufletul, chiar dacă el îi spunea că totul nu e decât un joc. Poate el reprezenta doar un suflet ce aşteaptă să fie cunoscut, înţeles şi iubit. Un suflet pe cât de neînţeles şi complicat, pe atât de minunat.<br />
Poate doar un om ce a apărut la orizont atunci când trebuia... O persoană în a cărui braţe îşi dorea să se piardă, să-i sărute buzele şi să-i admire surâsul sublim. O persoană pe care ar strânge-o în braţe chiar şi în miez de noapte. O persoană pe care şi-ar dori să o strângă de mână, astfel să simtă că e iubită. Persoana lângă care să simtă că iubirea e ultima şansă a doi oameni ce se plac. O persoană mult mai minunată decât se considera şi de la care şi-ar fi dorit să o lase să-l iubească.<br />
<br />
Era dimineaţă. Razele soarelui îi mângâiau chipul. Îşi deschise uşor ochii şi mângâie cearşaful. Rememoră ceea ce se întâmplase aseară. Îşi aminti de scrisoarea mototolită şi se dădu repede jos din pat.<br />
Luă hârtia de jos şi o întinse. Reciti şi luă stiloul în mână şi notă:<br />
<br />
"<i> Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot. Îmi pare rău că nu sunt aşa cum vrei tu, dar... vreau să fim noi doi şi atât.</i> <i>Îmi e dor de TINE </i>"<br />
<br />
Reciti scrisoarea şi se semnă:<br />
<br />
" <i>Cu dragoste,</i><br />
<i>Scumpa Ta</i> (sper) "<br />
<br />
Împături frumos foaia de hârtie şi o băgă într-un plic. Voia să-i dea acel plic, iar ceea ce urma să se întâmple... spera să fie ceva frumos. Spera să nu fie considerată o copilă... spera ca şi el să o vadă măcar pe jumătate din cum îl vedea ea pe el. Dorea... să iubească.<br />
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-46704171116621698552013-03-17T10:07:00.000+02:002013-03-17T10:07:04.930+02:00Jess VObrajii lui palizi , putin vazuti sub fularul gigantic au inceput sa roseasca . Jess observa imediat acest gest fara sa-l inteleaga .<br />
<div>
<i>-Eu ? Normal ca n-am fost .. Doar era in alta tara .. </i></div>
<div>
<i>-Detalii .. </i></div>
<div>
<i>-Eh..poate pentru tine .. Pacat ca nu mai canta , te-as fii rugat sa-mi faci rost de un autograf daca tot iti permiti sa calatoresti.. </i></div>
<div>
<i>-Sigur .. </i></div>
<div>
Spune el razand .</div>
<div>
<i>-In orice caz , e prea tarziu . </i></div>
<div>
<i>-Cred .. </i></div>
<div>
<i>-Daca ai fost la concertul lui inteleg ca esti un fan foarte mare..</i></div>
<div>
<i>-Nu tocmai .</i></div>
<div>
<i>-Dar ? </i></div>
<div>
<i>-Imi place sa... calatoresc . </i></div>
<div>
<i>-Unii au prea mult noroc..</i></div>
<div>
<i>-Esti invidioasa ? </i></div>
<div>
<i>-Da..</i></div>
<div>
Eh..n-ai de ce , n-a fost asa grozav , televiziunea abereaza intotdeauna . </div>
<div>
<i>-Eu plec .</i></div>
<div>
<i>-Aa.. de ce ? </i></div>
<div>
<i>-Nu-mi plac oamenii care abereaza . </i></div>
<div>
<i>-Ok , ok , imi pare rau .. n-o sa mai spun nimic jignitor la adresa lor . </i></div>
<div>
<i>-Si de ce as mai ramane ? La urma urmei nu te cunosc , si deja am incalcat regulile mamei " Nu vorbi cu strainii !" , " Fugi de straini ! " </i></div>
<div>
<i>-Dar heii , eu nu sunt un strain !</i></div>
<div>
<i>-Serios ? Cum ma cheama ? </i></div>
<div>
<i>-Um..</i></div>
<div>
Jess rade . </div>
<div>
<i>-Poate Rose ? </i></div>
<div>
<i>-Nuuu , de ce ar fii Rose ? </i></div>
<div>
<i>-De ce nu ? </i></div>
<div>
<i>-Eu am intrebat prima .</i></div>
<div>
<i>-Ma rog.. poate Cristina ? Rachel ? </i></div>
<div>
<i>-Nu , nu . </i></div>
<div>
<i>-Ok .. cum te cheama domnisoara cu rochie rosie ? </i></div>
<div>
<i>-Nu-ti spun... </i></div>
<div>
<i>-O haide ...</i></div>
<div>
<i>-Oricum e probabil sa nu ne mai intalnim vreodata deci numele meu s-ar sterge oricum din memoria ta . </i></div>
<div>
<i>-Nu as uita niciodata numele unui fan asa infocat .</i></div>
<div>
<i>-Ei nu .</i></div>
<div>
<i>-Ok , hai sa ne mai intalnim ca sa fii sigura ca n-o sa-ti uit numele .</i></div>
<div>
<i>-Draguta incercare .</i></div>
<div>
<i>-Nu-i asa ? </i></div>
<div>
<i>-Spune-mi tu cum te cheama .</i></div>
<div>
<i>-Numele meu... A..</i></div>
<div>
<i>-Da , asta am zis .</i></div>
<div>
<i>-Numele meu.. </i></div>
<div>
<i>-Ti-ai uitat numele ?<br />-Nu , aa , numele meu e Joe . </i></div>
<div>
<i>-Pfiuu .. neinspirati parinti , nu tii se potriveste . </i></div>
<div>
<i>-Esti asa rea , mai intai ma faci batran iar acum nu-ti place numele meu ! Si cum ar trebui sa ma cheme ?</i></div>
<div>
<i>-Nu stiu , altfel . </i></div>
<div>
<i> Va urma .</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_mb80jeUMZc1rhl8pao1_500.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="198" src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_mb80jeUMZc1rhl8pao1_500.png" width="200" /></a></div>
<div>
<i> -Ascunsa . </i></div>
Lotushttp://www.blogger.com/profile/03328416605887293783noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-50868682277525064232013-03-10T10:52:00.000+02:002013-03-10T10:52:43.452+02:00Jess IV<i> - Nu voiam sa " fim chit " , doar ca stii sunt destul de dezgustat de acel tip de fani..</i><br />
<i> -Da pai afla ca nu sunt genul . </i><br />
<i> -Nu aveam de unde sa stiu . </i><br />
<i> -Acum ai . </i><br />
<i> -In orice caz..Nu cred ca el era "miezul" trupei , vor gasii alt solist . </i><br />
<i> -Glumesti nu-i asa ? Spune-mi ca glumesti . </i><br />
Vocea lui Jess se ridica brusc , privirea ei il face pe necunoscut sa cerceteze podeaua , se simtea cu adevarat jignita .<br />
<i> -Si daca nu.. Si daca nu glumesc ? </i><br />
<i> -Daca nu glumesti o sa regret amarnic aceasta discutie . </i><br />
Era izbit de aceasta putere feminina nemaintalnita in alta parte , se descurca cu greu , simtea dragostea ei pentru muzica si pentru trupa , era cu adevarat ranita de vorbele lui .<br />
<i>-De ce e el atat de special ? </i><br />
<i> -Ren e singurul pentru mine .</i><br />
<i> -Ce ?!</i><br />
<i> -Nu conteaza, n-ai intelege . </i><br />
<i> -Cum adica e " singurul pentru tine " , ai vorbit vreodata cu el ? </i><br />
<i> -Da . </i><br />
<i> -Cand ? </i><br />
<i> -In afara de ultimele trei luni , in fiecare zi , el canta iar eu ascultam . </i><br />
<i> </i>Era socat , si amuzat in acelasi timp .<br />
<i> -Ce , asta inseamna ca poti sa vorbesti cu orice cantaret vrei ? </i><br />
<i> -Nu , doar cu el . </i><br />
<i> -De ce ? </i><br />
<i> -Pentru ca el e singurul care ma intelege .. si muzica lui era pentru mine. </i><br />
<i> -Pentru tine ? Cum ramane cu ceilalti fani domnisoara egoism ? </i><br />
<i> -Nu stiu despre ei si nici nu vreau , doar prin muzica lor ma gandesc la mine , si stiu ca Ren a simtit dragostea pe care i-o port . </i><br />
<i> -Nu-mi vine sa cred . </i><br />
<i> -Stiu ce gandesti , " fana nebuna " .</i><br />
<i> -Sunt mai mult socat . In locul tau l-as uri in momentul de fata , cred ca daca se gandea la tine nu renunta la muzica nu ? </i><br />
<i>-A spus ca are probleme de sanatate . </i><br />
<i>-O te rog , artistii mint mereu .</i><br />
<i>-De unde stii ? </i><br />
<i>-Imi inchipui ..la ultimul lui concert nu parea sa aiba nimic , arata chiar bine iar apoi brusc s-a imbolnavit , ma lasi ? </i><br />
<i>-Ren n-ar minti...si stai , ai fost la ultimul lui concert ?!?!</i><br />
Era socata si invidioasa , cine era el ?<br />
Va urma .<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://25.media.tumblr.com/3c0e08cb58bcd6a1c706e9e5cecb299b/tumblr_mirgrjL9Qn1radnyjo1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="http://25.media.tumblr.com/3c0e08cb58bcd6a1c706e9e5cecb299b/tumblr_mirgrjL9Qn1radnyjo1_500.jpg" width="320" /></a></div>
Ascunsa.Lotushttp://www.blogger.com/profile/03328416605887293783noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-19649519292599428302013-03-08T13:38:00.003+02:002013-03-08T15:27:29.760+02:00Carul cu pr...imaveri<br />
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: inherit;"><b>* Autor: Motănel</b></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pe principiul „toamna se numara bobocii”,
astazi va prezentam „primavara se numara prostii”. Iar aici nu ne referim doar
la prostii aia care cheltuie sume enorme pe flori, cadouri si martisoare care
oricum ajung in marile si frumoasele tomberoane, pentru ca nu mai au nicio
valoare sentimentala.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Ca tot a fost 1 Martie sau Cap de Primavara
(pana si primavara are un cap, deci luati aminte, care va simtiti), s-a vazut
ca a fost sarbatoare. Adica... pana si apartinatorii unei anumite etnii aveau
titluri de calatorie valabile in tramvai, ceea ce chiar e ceva, avand in vedere
ca dumnealor se bucura de gratuitate mai ceva ca pensionarii.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Cat despre acestia din urma, ca tot vorbeam
data trecuta de domnul Diavoiculesu, toate fosilele din tramvaie au primit
gratis caricioare cu care sa isi plimbe proaspetele achizitii din pietele
agroalimentare ale patriei. Lucru de admirat, ati spune. Nu insa si pentru cei
care trebuie sa suporte zilnic zeci de lovituri, inghiontiri, roti trecute
peste sau in picioare, apa de ploaie si noroi sterse de haine si tot asa.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Daca tot ne aflam la capitolul „tramvai”,
trebuie sa mentionez o intamplare banala. Doua fete traversau strada cu flori
in brate. Discutau si erau atente la mandrele lor buchete cand, din spate-dreapta,
una dintre ele observa tramvaiul care venea spre ele in viteza, claxonandu-le.
In acel moment, incepe sa ii adreseze amicei ei o ploaie de vorbe dulci,
exprimandu-si admiratia si respectul fata de aceasta: „Fai, fata! Tu nu ai
vazut tramvaiul? Da-te’n ... (arborele genealogic pe linie materna), e 1 martie
si am 20 ani, vrei sa rada lumea de mine ca mor aici!?”<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Revenind la martisoare... ati observat ca
toti vanzatorii de martisoare au masini scumpe cu care isi aduc marfa la
tarabe? Mitsubishi Lancer, Opel Astra,
Volkswagen Passat, Audi A6 ori chiar A8, toate si multe altele se pare
ca fac treaba de minune carand martisoare spre tarabele care au impanzit toate
pietele si zonele circulate din oras.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Din pacate (sau din fericire), mai exista
si oameni care nu se conformeaza tiparelor. Astfel, in statia de tramvai ori la
restaurant se puteau observa cupluri iesite din comun. O tanara frumoasa isi
astepta iubitul in statia de tramvai. Eleganta, aranjata, usor nerabdatoare,
urmarea cu atentie fiecare vagon, fiecare usa, fiecare calator. La un moment
dat, apare si iubitul: un tanar cu gel in cap, casti in urechi, guma de
mestecat in gura, mana in buzunar si ochelari de soare in varful fruntii, cum
ii sta bine unui smecher de oras. Adica... de 1 Martie niciun cadou, nicio
floare, nimic, nimic? Al doilea exemplu insa depaseste aceasta performanta. La
cel mai de vaza restaurant din mall, un cuplu era asezat la masa. Toate bune si
frumoase, doar ca masa era... goala. Exact, fara apa, fara suc, fara mancare,
fara meniu, fara nici macar un pliant ori o lumanare...<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pentru cei care au trimis felicitari prin
posta de 1 Martie, avem o veste proasta: camionul postal s-a oprit in
benzinarie sa alimenteze. Nu se stie daca soferul avea de gand sa achite cu
banii din plicurile oamenilor ori cu fonduri proprii, cert este ca scrisorile,
felicitarile si coletele vor mai intarzia o perioada. Iar daca nu vor intarzia
din cauza camionului ramas in benzinarie, se vor pierde pe diverse strazi cu
nume extrem de inspirate precum „Strada Neatarnarii”, „Strada Eliade intre
Vii”, „Strada Scaune” ori „Intrarea Alfabetului”... neam de carturari, nu alta.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Daca scapa, totusi, sa nu se rataceasca,
risca sa se imprastie pe strazi in caz de accident. De ce? Pentru ca soferii
sunt extrem de bine instruiti, la „Scoala de Soferi Divertis”. Daca grupul
Divertis era un grup de umor, nu inseamna ca „Scoala de Soferi Divertis” scoate
tot glume de soferi? Ori se numesc „glume de autobaza”?<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Desigur, pentru ca in Romania abunda
inteligenta, veti putea observa ca targurile producatorilor autohtoni de
imbracaminte si incaltaminte folosesc usi din PVC termopan la intrarea in...
corturi. Da, ati ghicit, pavilioanele expozitionale sunt niste banale corturi
dotate cu ferestre de celofan, dar usi din termopan! Iar pentru cei care doresc
magazine autohtone, avem un miracol pentru dumneavoastra: exista inca un
magazin mic.ro care functioneaza! Oare chiar nu se mai afla domnul Patriciu in
deplinatatea facultatilor mintale? A declarat magazinele insolvente si a uitat
unul in functiune?!<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Si pentru ca ce e mai bun se pastreaza la
sfarsit, avem doua vesti, una buna si una rea. Vestea rea este ca martie este
ultima luna in care se pot plati taxele si impozitele catre stat fara majorari,
iar domnii functionari sunt mai mult decat „dornici” sa le incaseze. Vestea
buna este ca Directia de Taxe si Impozite Locale a primit certificari ISO 9001
si ISO 14001. Adica... treaba serioasa, nu asa! Doar ca astfel de certificari
se acorda, in general, companiilor private si nu administratiilor financiare
ale statului. Dar cine stie, cu nivelul de privatizari din ultimii ani poate nu
va mai dura mult pana cand statul va deveni o corporatie privata. In fond, este
condus de catre marii corporatisti precum Patriciu, Videanu, Voiculescu,
Prigoana si alte mari figuri ale business-ului romanesc. Respecte!<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Asadar, primavara a venit cu flori,
martisoare si foarte multe cadouri. Doar ca pare sa omagieze cu totul altceva
decat femeia... cel putin pana acum...<o:p></o:p></span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;">
<br /></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">///otanel</span><span style="font-family: Comic Sans MS;"><o:p></o:p></span></span></div>
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-2887201050299459582013-03-05T15:01:00.000+02:002013-03-05T15:01:43.863+02:00Jess III -<i>Scuza-ma , nu intentionam sa te desprind de gandurile tale destul de profunde dupa cum observ..</i><br />
<i> -Aa..eu , eu doar ma gandeam la muzica si de asta .. ne-am mai intalnit cumva ? </i><br />
<i> -Nu.</i> Spune baiatul usor amuzat<i>. De ce ? </i><br />
<i> -Nu stiu , imi pari cunoscut , dar nu , mi se pare , n-am mai intalnit de mult oameni .. </i><br />
<i> -N-ai mai intalnit oameni ? Interesant , unde locuiesti ? Ca nici eu nu vreau sa mai intalnesc..</i><br />
<i> -N-am mai intalnit de mult oameni <u>noi . </u></i><br />
<i> -Ihm...E posibil sa fii auzit despre mine , la urma urmei sunt genul de baiat foarte cautat ..daca ma intelegi . </i><br />
<i> -Si foarte modest . </i>Spune Jess sincer amuzata . <i>Baiat ? Cati ani ai ? </i><br />
<i> -Cat imi dai ? </i><br />
<i> -Suficienti pentru a crede ca esti chiar un barbat .. </i><br />
<i> -.... Aparentele insala . </i><br />
<i> -Scuze.. eu . </i><br />
<i> -Nici o problema . </i><br />
Au fost cateva minute de tacere profunda , Jess regreta ceea ce a spus desi nu cunostea nici macar numele lui , continua sa priveasca imaginea de pe album .<br />
<i>-M-am bagat in vorba cu tine fiindca voiam sa te intreb despre albumul pe care il tii in mana..</i><br />
<i> -Aa.. Sunt cei de la .. </i><br />
<i> -Da stiu , stiu cine sunt . Chiar iti plac ?<br /> -Da...cred ca sunt singuri care imi plac cu adevarat , tie nu ? </i><br />
<i> -Um..sunt ok banuiesc . </i><br />
<i> -Pai , nu cred ca o sa mai fie " ok " .</i><br />
<i> -De ce ? </i><br />
<i> -Cred ca stii .. </i>Spuse Jess in timp ce isi plimba degetele lungi pe chipul solistului..Ren .<br />
<i> -Nu m-ar deranja sa mai aud odata de la tine . </i><br />
<i> -Pai..solistul..solistul Ren , nu mai canta , iar fara el nu cred ca voi mai asculta muzica dintr-asta vreodata . </i><br />
<i> -Aah.. despre aia , pai , daca tin minte a renuntat de la inceputul iernii , abia acum ti-ai amintit de el si ai dat fuga sa cumperi albumul asa cum fac toti "fanii" dupa ce moare un artist sau numai canta</i><i> ? </i>Spune baiatul razand .<br />
<i> -Nu cred ca ti-am permis sa fii rautacios . </i>Spune Jess cu o privire plina de manie .<br />
<i> -Trebuie sa-mi permiti ? </i><br />
<i> -In totalitate trebuie . </i><br />
<i> -Ok , imi pare rau . </i><br />
<i> -Ihm , cred ca suntem chit . </i><br />
<i> Va urma . </i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m7lu7fEgkW1rrbiwio1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m7lu7fEgkW1rrbiwio1_500.jpg" width="320" /></a></div>
<i> Ascunsa . </i><br />
<i><br /></i>Lotushttp://www.blogger.com/profile/03328416605887293783noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-87041069777371799352013-03-02T11:42:00.000+02:002013-03-02T11:42:13.597+02:00Jess II <a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m5hd9vmKJv1ruq5ebo1_400.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m5hd9vmKJv1ruq5ebo1_400.jpg" width="167" /></a><i> " E atat de ... surd , sunetul ceasului ... Ren ... Ren nu mai canta , eu , am nevoie de .. soare .. " </i><br />
<i>Se duce clatinandu-se la draperii , strange cu putere bucata de material ce nu a lasat soarele sa patrunda in toate aceste zile .. si atunci , lumina puternica . </i><br />
<i>Ochii ei verzi , cristalizati la patrunderea luminii in camera , clipesc des pana cand se obisnuiesc iar cu lumina orbitoare . </i><br />
<i>Orasul era infloritor , Jess isi priveste mainile ... " Am nevoie de .. muzica . "</i><br />
<i> -Mama..</i><br />
<i> -Jess , in sfarsit ai iesit din camera ta ... </i><br />
<i> -Ai bani ? </i><br />
<i> -Pentru ce ?</i><br />
<i> -Vreau sa cumpar ceva..</i><br />
<i> -Ai de gand sa iesi din casa , intr-adevar o sa iesi din casa ? </i><br />
<i> -Da.. </i><br />
<i> - Iti dau bani , desigur , Jess.. te rog , ai grija . </i><br />
<i>Revenind in camera ei , Jess imbraca o frumoasa rochie rosie , cizme negre , geaca de piele , ruj rosu pe buzele ei uscate si parul lung , lasat liber . </i><br />
<i>Coboara incet , respira adanc , priveste acest nou inceput de primavara .</i><br />
<i>Porumbeii sunt tot acolo , se scalda in finele picaturi de ploaie ce se scurg de pe acoperisuri , vantul adie usor si se pierde in matasoasa rochie , Jessica intampina sentimente necunoscute , natura o raneste intr-un mod magic si placut , sunetul ei , cantecele si oamenii sunt ca niste sageti . </i><br />
<i>Se simtea firava , ranita , ca un fir uscat de trandafir , neavand nici o putere in fata unei furtuni ..</i><br />
<i>Clopotelul magazinului de muzica se aude inca odata dupa mult timp .. </i><br />
<i>" Rock , rock , rock ... Unde e ... mai repede .. rock .. Aici .. in sfarsit .. Ren .. " </i><br />
<i>Lacrimi timide i se ivesc din nou in ochi , il iubea pe Ren de atata timp , cu toate astea .. el si muzica porneau pe drumuri separate . </i><br />
<i>-Scuza-ma domnisoara .. </i><br />
<i>Jess ezita o clipa " Vorbeste cu mine... un om strain m-a observat .. ce-ar trebui sa ... "</i><br />
<i>Se intoarce incet , un barbat infasurat intr-un imens fular negru , cu o palarie ce scotea in evidenta gusturile rafinate .. geaca de piele , totul pus in asa fel incat chipul lui palid se observa foarte putin . </i><br />
<i>Jessica era izbita de privirea lui necunoscuta dar totusi atat de familiara .. au fost putine secunde in care intreaga viata i s-a readus in fata ochilor .. </i><br />
<i>-Nu te speria .. Voiam doar sa .. </i><br />
<i>-Aa..nu , imi pare rau , eu .. </i><br />
<i>-Doamne , nu lacrima ! </i><br />
<i>-Nu .. imi pare rau . </i><br />
<i>-Mie imi pare . </i><br />
<i>Ce se intampla .. vocea ei firava tremura , vocea lui era precum privirea , necunoscuta dar familiara , avea ceva , diferit . </i><br />
<i>" Nu .. cred ca este doar faptul ca n-am vorbit de foarte mult timp cu cineva.. Concentreaza-te Jessica! " </i><br />
<i> Va urma .</i><br />
<i> Ascunsa . </i>Lotushttp://www.blogger.com/profile/03328416605887293783noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-35799401872498903722013-02-28T17:41:00.002+02:002013-02-28T17:41:58.790+02:00Vine, vine Primavara <br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
</div>
<div align="center" class="MsoNormal">
</div>
<div align="center" class="MsoNormal">
</div>
<div align="center" class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Salutare tuturor! M-am intors, chiar daca
nu v-a fost dor de mine. Vremea asta urata m-a cam tinut prin cotloane,
zgribulit, dar vine imediat primavara cu soare si vreme frumoasa... ori cel
putin asa as vrea eu.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pentru cei care nu tin pasul cu
evenimentele – sa stiti ca nu ati pierdut mare lucru. Doar sa va uitati mai
mult la televizor. Ninge in februarie, ploua sau e ceata. Astfel de evenimente
neprevazute iau prin surprindere lumea. Atat de mult incat pitipoancele intra
in mall in pantaloni scurti si maieu. Si atat de bine arata, ca pana si
detectoarele anti-furt piuie cand le vad. Curios, nu credeam ca sunt si
anti-cur...be.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Dupa atata frig si ploaie, te-ai astepta sa
iasa soarele. In loc de asta, ploua din nou, dar cu meteoriti! Si cum nu se
putea sa nu speculeze cineva si asta, au aparut noi mesaje de amenintare de la
prevestitorii sfarsitului lumii. Insa nu doar ei au profitat de ploaia de
meteoriti, ci si producatorii de sticla, anuntand o criza de sticla. Va dati
seama!? Criza de sticla din cauza geamurilor sparte...<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pe plaiurile mioritice, nimic nou... umbla
lumea cu gaini in papornita, divorteaza toti si se fac cu oua si cu otet la
televizor ori in ziare, ninge cu impiedicate si musculosi care vor sa cante la
euroviziune, se bate lumea pe promotii la tigai si toate acareturile si
bineinteles, au aparut ghioceii crescuti in sera si martisoarele care nu mai au
niciun sens, cum ar fi simplele bratari. Ati observat vreodata cat de mult le
place alora de pe TV sa se dea mari si tari, desi sunt la fel de praf ca cei pe
care ii critica? Si ce s-a intamplat cu stirile, unde ni se prezinta funduri si
sani, scandaluri si alte porcarii de genul asta? Chiar nu mai exista informatii
de interes general?<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Apropos de TV... cine nu se uita la Antena
3, nu stie ce pierde. Adica... daca Senzationescu si al sau 0TV au disparut din
peisaj, cineva trebuia sa le ia locul. Se pare ca mai nou, pe langa
pupincureala pentru DiaVoiculescu si „uselistii” dumnealui, au aparut adevarate
seriale politiste, urmariri ca in filme, spionaj, soc! soc! soc! Mai exact, un
cuplu de fosti pompieri (cred ca „fosti” spune totul) care s-au uitat la prea
multe filme in viata lor au avut o revelatie incredibila: au venit la
tembeliziune cu un clip filmat acasa in care prezentau o cutie de carton pentru
bomboane, vopsita in negru, in care era montat un dispozitiv artizanal care –
ghiciti ce – era un „microfon”, dom’le! Iar in fata casei, soc! soc! soc! se
afla (citez) „un Dacia Logan MCV cu numere de Sibiu” din care se executa „ascultarea
microfonului”.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Iata, doamnelor si domnilor, ce ati vazut
in filme este nimic pe langa ce se intampla in RROMania. Senzational!
„Microfonul” fusese instalat – sper ca ati ghicit deja – sub pat! Adica pe bune
acum, unde sa obtii informatii mai bune decat sub patul oamenilor, nu? Curios
ca nu mai exista niciun microfon in casa, nici macar vreo camera video, iar
„microfonul” in sine parea un proiect de week-end al vreunui elev de liceu
industrial plictisit, pentru ca si o pisica ar fi reusit sa lege mai bine doua
fire intr-o cutie. Iar acum, bomba! „microfonul” fusese instalat cu scopul de a
inregistra „marturisirea unei crime”! Adica cei care il instalasera asteptau ca
barbatul sa ii spuna sotiei „stii, draga, ca l-am mierlit pe unul? A fost
super-tare, mai tare ca ce facem noi acum! Dar sa nu mai spui nimanui, cu atat
mai mult microfonului de sub pat, da?”<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Asadar, cine nu se uita la televizor nu
stie ce pierde, pe bune! Atata distractie! Atata cultura! Atatia oameni de
valoare! Atatea scenarii originale! Atatea stiri de mare interes! Un adevarat paradis pentru oamenii avizi de
informatie si cultura. Cat despre mine, ma uit si eu ca mata in calendar, ca
oricum nu am ce sa inteleg. Este mult prea mult pentru nivelul meu, ar trebui
sa imi fie rusine ca imi permit sa vorbesc despre asta. Dupa cum spuneam, nu
stiti ce pierdeti! Poate in cativa ani ne vor spala creierele intr-atat incat
sa credem ca ei sunt cei mai mari, cei mai tari si cei mai buni. Slaviti fie
mogulii media care fac din televiziune un produs murdar, pornografic, scandalos
si dizgratios! Tineti aproape, Zoaie TV nu va va dezamagi!<o:p></o:p></span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right; text-indent: 1.0cm;">
<br /></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right; text-indent: 1.0cm;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">///otanel<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1cm;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 1cm;">
<br /></div>
<br />
Zappyhttp://www.blogger.com/profile/14654813939455275628noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3462181386868076856.post-18220955577946367882013-02-27T16:54:00.002+02:002013-02-27T16:54:08.496+02:00Jess I <br />
<i>-Jessica , ai de gand sa mai iesi si tu din casa ? </i><br />
<i> -Da mama..</i><br />
<i> -Stii in cat suntem azi ? </i><br />
<i> -Nu . </i><br />
<i> -Este 1 martie ..</i><br />
<i> -Ce repede a trecut timpul...</i><br />
<i> -Jess , stiu ca nu esti bine dar ... incearca sa mai iesi din suferinta , de ce nu te duci sa vezi porumbeii din centru ? Tie iti plac porumbeii . </i><br />
<i> -Da .. </i><br />
<a href="http://25.media.tumblr.com/0444bf6b0e82a54e04e65c6d9874f333/tumblr_mfeh61l6Q91qfni25o1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://25.media.tumblr.com/0444bf6b0e82a54e04e65c6d9874f333/tumblr_mfeh61l6Q91qfni25o1_500.jpg" width="211" /></a><br />
<i>Era inceputul iernii , Jessica era in centrul orasului , alerga printre porumbei cand i-a sunat telefonul..: </i><br />
<i>-J..Jess !</i><br />
<i>-Hei! Risa..am o veste proasta .. solistul trupei ... </i><br />
<i>-Jess!</i><br />
<i>-Risa ?! Ce este ? </i><br />
<i>-Mama ta..m-a rugat sa te sun .. </i><br />
<i>-Mama ?! De ce ? </i><br />
<i>-A avut loc un accident...tatal tau a murit . </i><br />
<i> Jess ?! Alo , Jess ! Raspunde pentru Dumnezeu ! </i><br />
<br />
<i>Telefonul a facut imediat cunostinta cu asfaltul imbogatit de stratul subtire de zapada , cerul presara usor fulgii singuratici , Jessica , prabusita pe o banca privea in gol prin perdeaua de lacrimi " Ce s-a intamplat ... ? " </i><br />
<i>Au fost trei luni .. fara muzica , fara prieteni sau iesiri pe afara , trei luni de izolare completa , intunericul imbata camera in fiecare ceas , draperiile trase , singuratate si lacrimi .. </i><br />
<br />
<i>18 Februarie </i><br />
<i>-Alo .. </i><br />
<i>-Jess ! Jess...Jess...cat ma bucur ca te aud..de ce nu mi-ai raspuns niciodata , mi-am facut atatea griji si eu... ( izbugnind in lacrimi ) </i><br />
<i>-Imi pare rau , Risa .</i><br />
<i>-Ne vedem ? </i><br />
<i>-Nu .</i><br />
<i>-Jess , stiu ca iti e greu , dar izolarea nu e o solutie . </i><br />
<i>-Poate cu izolarea voi inceta sa mai pierd tot ce iubesc .</i><br />
<i>-Dar...alo , Jess , Jess ! </i><br />
<i> -Va urma ..</i><br />
<i> Ascunsa . </i><br />
<div>
<i><br /></i></div>
Lotushttp://www.blogger.com/profile/03328416605887293783noreply@blogger.com1