Întâmplare VII

 (VII)


     
    Ce se întâmplase cu cei doi "porumbei" în dormitor...??? Simplu.. Şi-au tras-o.. tare, ca în filme ...A legat-o pe tipă cu catuşele de calorifer, aşa cum îmi imaginasem eu că îmi făcuse mie cineva şi i-a tras-o în toate stilurile şi găurile... Dar ca tot omul aveau şi ei o fantezie...Care, vă întrebaţi. Păi cum care?? Să facă sex în maşină. Şi în care maşină? Exact. Maşina mea.

Şi ne-am dus toţi la maşină. Şi cum cei doi porumbei nu vroiau să o facă într-o parcare, amicul care se ocupa de filmat ne-a băgat pe toţi în maşină şi dă-i drumu la marginea oraşului. Ajunşi acolo cei doi s-au pus pe fapte, cu noi ca spectatori. După ce şi-au terminat treaba  în maşină ne-am dus la un bar. Am mai băut şi acolo, încât ne-am făcut praf. De beţi ce eram, mai puţin tipul care filma ...săracu', el a trebuit să ne care pe toţi la maşină, pentru că noi nu puteam să mişcăm niciun deget. Şi în timp ce mă "transporta" pe mine spre maşină, tipu' m-a dat cu capu' de uşa maşinii. Cred că din răzbunare. Acum se explică vânătaia mea din frunte. Ce s-a întamplat mai departe...?? Păi tipu' care filma, vrând să ne ştie pe toţi în siguranţă...i-a debarcat pe cei doi "porumbei" la ei acasă. Cu el a fost mai uşor să-l urce 4 etaje fără lift. Dehh...avea în jur de 70 de kg. Dar pe ea...ea care avea aproape de 90 de kg...i-a fost cam greu.. Pe urmă, după ce i-a debarcat pe cei doi ne-a debarcat şi pe noi. Unde?? La mine acasă...Şi cum noul meu amic, nu vroia să se despartă de mine, s-a culcat la mine în casă... Şi vrând musai să doarmă, a confundat şifonierul cu patul... După ce ne-a dus şi pe noi acasă, amicul care a filmat totul, a luat un taxi şi dus a fost. Cred că pentru el a fost o noapte tare incendiară..

      Acum...ce căutau.. chiloţii mei în bibliotecă..?? Probabil că acolo am vrut să-i pun, nu ştiu exact. Ce căutau hainele noului meu amic în mijlocul sufragerei. Probabil acolo a vrut să le  pună. Nu ştiu. Şi nu ştiu nici dacă am făcut ceva atunci cu el. Al cui era părul din benzile de ceară de la baie?? Ale prietenului noului meu amic. Unde s-a făcut frumos...Sigur nu pe picioare sau pe maini... Ce cautau chiloţii în frigider...I don't know. De unde ştia tanti de la magazinul de unde îmi luasem ţigări că am un iubit?? Pentru că, beată fiind, am strigat în gura mare în toiul nopţii.."ĂSTA E IUBITU' MEU"...Deeehh..magazin non-stop..deci de aici ştia. Ce era cu cuţitul acela plin de o chestie roşie? Era doar o cremă dintr-o prajitură. După ce am pus cap la cap toate informaţiile, am început să râdem...

     Zilele au trecut, iar acum ne aducem aminte şi râdem... de ceea ce ni s-a întâmplat şi din ziua aia toţi 4, adică eu cu grăsanca şi "prinţii noştri", ne-am jurat că nu o să mai bem în halul ăla şi ...NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ nu o să mai fumăm trabucuri sau alte minuni de genu'. Cu ce ne-am ales după această întâmplare?? Păi..eu am un iubit..Da. Exact. Tipul din şifonier, cel care livra pizza. Avem o întâmplare pe care SIGURRR...nu o să o povestim nepoţilor şi o pereche de cătuşe roz cu puf verde, care au rămas la mine. Niciodată să nu faceţi ca mine. Să vă opriţi după prima sticlă de alcool, că dacă beţi mai multe..o să se ajungă la alte chestii.  Şi, acum când am terminat ultimul an de facultate şi mă gândesc la păţania asta, pun paharul de alcool deoparte.  Din ziua aia m-am lăsat şi de fumat. Acum suntem cu toţii prieteni. Nişte prieteni pe care îi leagă ceva. O peripeţie.

Vă pup.

 * THE END *

* Inspirat din "HANGOVER 2" *

Întâmplare VI

  (VI)




     La capătul celălalt era un tip: "Salut măh, ce faci...? Unde eşti, băi, brânză? Am  filmarea de aseară." Ăsta rămâne pietrificat. Nu mai ştia ce să spună. Să-i mulţumească că a filmat sau să-l înjure..."Băăă...vino repede la fata de aseară şi arată-ne şi nouă filmarea că noi nu mai ştim nimic"... Celălalt începe să râdă: "Cum dracu să vă mai aduceţi ceva aminte dacă aţi băut 3 sticle de JD şi aţi fumat nişte ierburi..." şi începe să râdă şi mai tare..

     "Ce am fumattt...cum dracu ne-ai lăsat mă să fumăm aşa ceva???"..."Eu v-am zis să nu fumaţi, că faceţi rău, dar voi nuu...BATMAN, BATMAN şi v-am lăsat şi doar v-am filmat. Hai că vin să vă arăt tot."

Tremuram toţi, deja ne gândeam să ne ducem să ne facem nişte analize să nu cumva să fi păţit ceva. Abia aşteptam să vedem ce şi cum... Număram minutele şi secundele.... şi... a sunat. DA, SONERIA A SUNAT. Ne-am repezit cu toţii la uşă şi am deschis. Tipu era uimit să vadă 5 persoane în faţa uşii. Toate tremurând.

Roşii la faţă, l-am târât pânâ în dormitor, unde l-am pus să ne arate filmarea. Eram toţi cu inima în măsele. Şii...pam-pam...A început..

     Ce se întâmplase de fapt vă întrebaţi... Păi..e destul de simplu, acum, pentru că văzând filmarea am început să ne aducem aminte din ce în ce mai mult şi cu puţinul de la fiecare am făcut o poveste, cât de cât explicativă pentru evenimentele din seara trecută.

Eu... primisem cadou de ziua mea nişte trabucuri cu ceva...ierburi, care odată fumate nu prea îţi mai aduceai aminte ce şi cum...

Şi cum terminasem primul an de facultate şi fiind în culmea fericirii am dat gata vreo câteva pahare la o terasă, pe urmă m-am dus acasa, unde ameţită puţin de aburii alcoolului m-a pus zbenghea să fumez un trabuc d-ăla. Atat mi-a fost. De aici a pornit panarama. Eu beată şi puţin afumată, am apelat la prietena mea ca să-mi îndeplinesc o fantezie. Şi i-am "comandat" un costum de pisicuţă, cizme, manuşi, JD şi un bici. "Marfa" a venit, iar eu urma să-mi pun planul în aplicare. Pus mâna pe telefon şi comandat pizza. M-am îmbrăcat în costum, mi-am luat biciul într-o mână şi o sticlă de JD în cealaltă şi l-am aşteptat "pe prinţ". Şi "prinţul" a venit. Imediat cum i-am deschis uşa, ăsta a rămas ţeapăn. L-am tras de tricou în casă şi l-am sărutat. Chiar nu ştia ce să mai spună, era uimit. Dar îi şi plăcea. Am băut..ne-am mozolit...ehh...şi i-am dat şi lui să fumeze una bucată trabuc. Până aici i-a fost....Mai departe l-a sunat amicul său care îi cerea să îl ajute cu o cameră în care să poată scăpa "maţu-n fântânâ" grăsanei. Şi..unde a găsit camera..?? Exact! Dormitorul meu... I-am poftit şi pe dânşii la noi. Am băut..ne-am distrat, iar prietenul noului meu amic puţin aburit de alcool şi dorind ca "joaca" lui cu iubita să fie filmată, l-a chemat pe un prieten de-al său să îi filmeze. A venit şi tipu'. Şi dăi cu băut, dă-i cu râs...dar, spre norocul nostru, cel care filma nu a vrut nici să bea, nici să fumeze. Aşa că el a rămas singurul "nefumat" din gaşcă. Şi bine a făcut...

* TO BE CONTINUED *

Întâmplare V

    (V)



      Nu prea mă satisfăcea răspunsul lui, aşa că i-am arăt telefonul pe care era acel video incendiar. Se uită şi el. Se închină. Şi exclamă: "Ăsta-i amicul meu, iar asta e gagică-sa!!. Să mor dacă nu îmi venea să intru în pământ de ruşine. Mi-a cerut mobilul meu ca să-l sune pe amicul său pe celălalt telefon.
Noroc că avea 2 telefoane.  Noul meu...ăăă...să-i zicem amic...îl sună pe prietenul său. Ăsta respinge apelul. Noul meu...amic..sună iar..Căposul iar respinge. Noul meu amic sună iar. Căposul răspunde, puţin morocănos: "Alo, ce-s gâţii mă-tii mă suni mahh...Cine dracu eşti??". "Stai bă calm, sunt eu...nu te enerva atâta. Sunt acasă la tipa de aseară. Sun de pe mobilul ei. Auzi mah...ce mama dracu s-a întâmplat aseară", îl intreabă noul meu amic pe prietenul său. Ăla...pauză... "Băăă, da' nici eu nu-mi aduc aminte mare lucru, decât că, nu ştiu cum dracu ai ajuns la tipa aia în casă şi eu cum vroiam să io trag lu' iubi a mea,  m-ai invitat acolo. Şi am băut, am fumat...şi atât îmi aduc aminte...Restul..CEAŢĂ. Nu mai ştiu nimic..." "Mmmm...bine..Băăă, i-a ascultă la mine, vino unde ai venit aseară şi ia-o şi pe gagică-ta şi grăbiţi-vă", îi ordonă noul meu amic prietenului său. "Bine mah, da' ce s-a întâmplat", întrabă prietenul amicului meu.
"Băă, dacă ţi-am zis să vii, apăi vino băă..futu-te-n aripă şi grăbeşte-te.", se răsteşte amicul  meu...mai, mai să-l strângă de gât p'ăla. "Doamne...ce vulgar...Doamneeeeee...dacă mi-am tras-o cu ăsta aseară...", mă gândeam eu aşa în sinea mea, dar nu mi-ar fi părut rău dacă o făceam. Trec 10 minute. Trec 15 minute. Nici un cuvânt. Linişte. Parcă zici că păzeam un muribund. Ahh..în sfârşit..Au venit. Ne-a salvat clopoţelul pot spune. Ne repezim toţi trei spre uşă. Ne dăm coate în stomac şi mai jos, peste faţă, ne-am pus şi piedică... Dar am ajuns toţi trei să deschidem uşa, puţin răvăşiţi, ce-i drept. Când ne-au văzut cei 2... aşa ciufuliţi puţin roşii la faţă...S-au mirat, dar nu prea tare.
"Zi bă care-i bomba...că-ţi sparg faţa, acuma. Aveam şi noi treabă şi tu...du-te-n gâtu mătii...din cauza ta am lăsat bunătate de prăjitură să o mănânce altcineva." "Băă..voi..ce vă aduce-ţi aminte din ceea ce am făcut aseară? Explicaţi cu lux de amănunt", îi întreabă noul meu amic, conducându-i spre dormitor pentru a le arăta ..."captura". "Uite sutienu' şi rujul meu...Uite-mi şi cătuşele...", şi se repezii grăsanca să le adune de pe pat, puţin ruşinată de noi... "Uite-mi bă chiloţii, chiar mă întrebam pe unde i-am lăsat"... se repezii să şi-i revendice prietenul noului meu amic. "Băăă...ce mama dracului am făcut noi aseară...băăă...!!!", ne întrebă noul meu prieten pe toţi. Noi pauză. Nimeni nu îşi mai aducea aminte decât că a băut şi a fumat. Ce se întamplase de fapt...nimeni nu îşi aducea aminte.
      Încercam să facem supoziţii, care mai de care mai înfricoşătoare, gen...Eu în culmea fericirii m-am îmbătat ca o scrofiţă, i-am cerut prietenei mele să facă cumpărături, am comandat o pizza, l-am băgat pe ăsta în casă, am băut am fumat...iar de aici ne-a luat valul. Pe urmă au venit şi cei doi cu chef de acţiune. Dar...cum a ajuns noul meu amic să doarmă în şifonier...nici unul din noi nu avea nici o idee. Stăteam şi ne gândeam, ne chinuiam neuronii. Îi omoram pe capete, dar nu ieşea nimic coerent.  Ieşea doar ceva legat de extratereştrii care au venit şi ne-au îmbătat, ne-au tras-o la fiecare şi ne-au şters memoria. Asta era singura explicaţie pe care o găsisem până la ora aia. Nimic altceva. Era linişte în cameră. Probabil fiecare îşi crea o mică povestioară prin care să-şi explice cele întâmplate.
      Şi tot ne-am fi gândit noi dacă nu suna un telefon. Telefonul prietenului amicului meu. Ştiu, greu...cu explicaţiile....

* TO BE CONTINUED*

Întâmplare IV

IV


      Am intrat în casă... Mă uitam cu orare la casă. Deja îmi imaginam ce scene...desprinse din filmele porno se întamplase în casa mea.  Pâna să mă mai uit eu prin casă apare şi amica mea. Am luat-o repede de mână şi am târât-o, pur şi simplu, până în dormitor unde i-am arătat tot ce aveam pe pat."Fatăăăă.....", mi se adresă ea pe un ton ridicat..."Cee....cee..mama dracului ai făcut aseară?", încerca ea să mă întrebe, uimită fiind de ceea ce vedea. "Habar nu am ce am făcut. Dar stai să-ţi arăt un video", îi spuneam eu pe un ton, cât de cât calm, în timp ce căutam video-clipul în telefon. După ce l-a văzut, uimită şi mută de ceea ce văzuse, şi-a făcut o cruce mare şi a scuitat de trei ori în sân şi mi-a zis:"E groasă rău...Ce naiba ai făcut aseară după ce am plecat eu. Adică erai puţin aburită de alcool, sau cel puţin aşa părea că erai doar puţin, dar nu m-am gândit că o să se întâmple asta."....."Ppppfff..la dracu, eram deja beata când ai venit tu", o întrebam uimită pe amica mea, care era şi mai uimită de ceea ce era în jurul său. Amândoua eram derutate . Nu înţelegeam nimic, absolut nimic. Linişte mormântală.
       Se auzi un geamăt din şifonier. Sărim ca arse. Pâna acum nu credeam că hainele mele sunt posedate, dar acum...ehh. Iau o cruciulita şi o icoană de pe birou. Îi dau ei cruciuliţa. Mă închin. Mă mai închin o data, să fie. Se închină şi ea. Ne luăm inima în dinţi şi deschidem uşa de la şifonier. În el se zărea cineva...
Era un bărbat. El se uita la noi, iar noi ne uitam la el. Nu îmi venea să cred cine era. Era chiar tipul care livra pizza. Era ca-n bancurile alea în care soţul vine mai devreme acasă şi îl găseşte pe amantul soţiei în şifonier.
Dar situaţia asta nu se pupa cu cea din banc. Eu nu eram căsătorită şi nici nu aveam amant. Dar aveam un bărbat în şifonier. El începe să ţipe. Începem şi noi. Ne uitam unul la celălalt şi ţipam. Eu imi iau inima în dinţi şi îi spun bărbatului pe cel mai...calm ton: "Taci dracu din gură, că fug şi gândacii de frică, crezând că sunt invadaţi." Linişte. El tace. Tac şi eu. Tace şi amica mea. El e  acoperit doar de un cearşaf. Iese din şifonier, "îmbrăcat" doar în cearşaf de parcă zici că era un grec. Era frumos şi supoziţiile mele se adevereau.
Chiar făcusem ceva cu tipul care livra pizza. "Ppppfff...la dra...".Nici nu puteam să o zic.
Mi se încurca limba-n gură. Încercam să bâigui eu ceva pe acolo. Ceva extraterestră, ceva..o limbă pocită. Mă uit în ochii lui şi îl văd surprins. Era şi normal să fie surprins, că doar ieşise dintr-un şifonier. Se uita mirat pe pat şi a văzut tricoul şi blugii. Se uita la noi. Se uita la haine. Cu cea mai mare viteza ia hainele şi se duce la baie să se îmbrace. Revine în maxim 2 minute. Noi încă stăteam în mijlocul camerei, uitându-ne spre uşa de la baie, vizibil uimite. Rămăsesm pur şi simplu uimite. Iese tipul de la baie. Îmbrăcat. Se uită uimit la noi şi se apropie de mine şi mă pupă pe obraz şi mă îmbrăţişează. Eu..mască..stană de piatră. Ce să mai...ŞOC!
Tipu se aşează pe scaunul de la calculator. Noi două încă mai stăteam ca proastele în picioare, în mijlocul camerei. Tipul ne zâmbeşte. Îi zâmbim şi noi strâmb, ca două proaste ce eram. Tipul râde.  "Heii...dragă, de ce eşti aşa crispată", mă întreaba pe mine, deci pe mine, tipul. De unde şi până unde, dragă..?? mă întrebam pe mine,dar nu puteam să îl întreb pe el... Dar îmi iau inima în dinţi şi deschid gura."Ăăă...ne cunoaştem...",
l-am întrebat în cel mai stupid mod posibil. "Da...nu îţi mai aduci aminte? Aseară...nimic..??", mă întreaba tipul puţin uimit. "Nu. Nu ştiu. Adică nu-mi aduc aminte", îl lămurii eu. "Nici eu, prea mult...dar aşa câte puţin. M-ai invitat la tine în casă. Erai îmbrăcată într-un costum de...(şi ezită puţin să-mi zică)..de pisicuţă...
Eu...ochii mari, de marimea broaştelor. Uimită, dată pe spate..."Pppff..la dracu". Mă trântesc pe pat şi îl întreb cu un glas sugrumat: "Şi ce-ţi mai aduci aminte?"..."Ăăă..păi, cum ţi-am zis..m-ai invitat la tine, am băut, am fumat...iar pe urmă..ceaţă. Totală."...

* TO BE CONTINUED *

Întâmplare III

(III)


Am avut un flashback în care se făcea că eram în maşina mea cu mai multe persoane..."Pfff...la dracu să mă ia. Daca mai pun vreun strop de alcool în gură...să mă trăsnească fulgerul", îmi spuneam nervoasă şi tremurând. Am luat cheile de la maşină şi am coborât. Am ajuns la maşină. Am intrat în maşină.."Pppfff...la dracu, ce pute a parfum". Mă uit pe bord. Doar un ruj. "Nu-i al meu." Mă uit pe sub scaune şi găsesc un sutien. Mă sperii. Era gigantic. "Pppff..la dracu, să mă ia." Mă mai uit prin maşină şi văd pe bancheta din spate un telefon. Îl iau. Mă uit pe la mesaje. Nimic ce m-ar fi interesat. Mă uit la poze. Să-mi zboare ochii din cap nu alta. Era un tip cu o tipă super grasă...care şi-o trageau. Şi unde?? Chiar în maşină. Oroareeee.... Mă uit mai atent la figura masculului. Mi se părea cunoscută şi într-o secundă îmi dau seama şi de unde îl cunoşteam. Era tipul care mă pupase pe obraz când m-am dus să-mi iau ţigări. "Pppfff..la dracu, şi când te gândeşti că era destul de drăguţ..." Mă uit mai departe la poze. Mă îngrozeam şi îmi spuneam: "Ori vând maşina asta, ori îi dau foc". Erau poze incendiare.  Chiar şi unui impotent  i se putea scula. Era o nebunie. Nu îmi venea să cred ce se întamplase în maşina mea, iar eu nu îmi mai aduceam aminte nimic, nimicuţ. Mă uit şi la video-clipuri. Îmi venea deja să vomit. "Pppfff..la dracu". Şi...când nu credeam că poate să fie mai rău de atât...pică bomba.  Apar şi eu în video şi ţip: "Haide mah,  mai tare. Nici nu simte." Mai, mai să-mi iasa ochii ca la melci. "Curva şi beţivanca dracu ce sunt."
    Iau toate "indiciile" şi pornesc în mare grabă cu ele spre casă. Intru în casă şi le trântesc în pat. Mă uit la ele... Nu îmi venea să cred. Aveam multe indicii, dar degeaba. Nu se lega nimic. Erau mult întrebări. Cine era tipa? Ce făcea ea în maşina mea? Ale cui erau hainele din casa mea? De ce nu puteam să-mi aduc aminte nimic?  Eram derutată. Încercam, mă chinuiam să-mi aduc aminte ceva, dar tot nu puteam. Mă aşez pe scaun şi deschid calculatorul. Să fac infarct, nu alta. Pe desktop aveam o imagine deocheată, în care eu eram protagonista. Eram îmbrăcată în costumul de "pisicuţă". Într-o mână aveam biciul,în cealaltă aveam o sticlă de JD, iar în gură un trabuc. Poza trebuia să fie făcută de cineva. Dar de cine? De grăsancă? De tipul pe care l-am întâlnit pe stradă?...Sau de "ilustrul necunoscut"?  Îmi venea să mă spânzur că nu îmi aduceam mai nimic aminte. Ce îmi adusesem aminte pana acum?...Eu pe canapeaua din sufragerie cu o sticla de JD în mână fumând şi mai eram cu cineva...
Îmi mai adusesem aminte că eram în maşină, cu mai mulţi. Aveam şi nişte poze şi video-clipuri îngrozitoare. Erau bune de filme horror sau din alea +18. Doar că nu mă puteau ajuta foarte mult.
     Am ieşit iar afară să mă liniştesc. Acum îmi doream să mă întâlnesc din nou cu tipul ăla şi să-l iau la întrebări gen: ce am făcut aseară, cine era tipa aia grasă, ale cui erau hainele alea...aveam o groază de întrebări. Fierbeam de draci, aşa că am sunat-o pe prietena mea, cea care îmi făcuse "cumpărăturile", ca să vină la mina şi să-i povestesc ce mi se întâmplase.M-am mai plimbat puţin pe afară să mă mai liniştesc. Am reuşit să mă liniştesc, puţin, aşa că m-am întors în casă, că trebuia să vină şi amica mea...

* TO BE CONTINUED*

Întâmplare II

  (II)

      Deschid mesajele. Citesc. Ma îngrozesc. Primul pe care îl deschid era un mesaj de la o prietenă în care scria: "Fată, vin la tine. Am luat tot ce mi-ai cerut. Te pup". Îl deschid repede pe următorul: "Fatăăă, ce număr porţi la încălţăminte??".  Îl deschid şi pe următorul: "Îţi place Jack Daniels?".  Îl deschid foarte repede şi pe următorul: "Este la tine?". Cu sufletul la gură îl deschid pe ultimul: "Ajung în 5 minute la tine. Am luat tot. Abia aştept să-mi povesteşti mâine".
     Nervoasă şi derutată mă îmbrac cu hainele care erau pe birou şi cobor să-mi iau ţigări. Mergând eu aşa frumos pe stradă, văd că se apropie de mine un tip, drăguţ şi mă întreabă: "Heii...bună..ce faci? Mulţumesc pentru aseară." Şi mă pupă pe obraz. Eu răman mască. "Cred că mă confundă, sau cine ştie...poate vroia să mă agaţe...cine ştie...". Nu îmi venea să cred. Nu-mi aduceam aminte nimic din ceea ce se întâmplase.Şi pentru ce-mi mulţumea? Eram varză, şi dacă stau bine să mă gândesc şi puţin mahmură. Îmi târam picoarele ca un vierme. "Pppfff...la dracu să mă ia. Nu îmi aduc aminte nimic." Ajung la magazin. Tanti îmi zâmbeşte şi mă întreabă: "Papuşo, ce-ţi face iubiţelul?"
Stăteam şi mă gândeam dacă să o mint că face bine, sau să o dezamăgesc spunându-i că nu am nici un iubit..Dar nu i-am răspuns nimic, doar i-am zâmbit. Am luat pachetul şi am plecat. Pe drum mi-am aprins o ţigară şi rumegam, încet, încet...poate îmi voi aduce aminte ceva, ceva...Fumam şi mă uitam la fumul ce-mi ieşea din gură şi la modul în care "zbura" prin aer. În momentul acela am avut un flashback scurt. Se făcea că eram eu, pe canapea fumând un trabuc cu sticla de JD în mână...şi cu cineva...
Mă aşez pe o bancă în speranţa că poate îmi mai aduc aminte ceva. Nu îmi aduceam aminte nimic din ceea ce mă interesa. Mai stau să-mi termin ţigara. Îmi scot telefonul şi mă uit la apelurile pierdute. "Mmmm....". Era tot aceeaşi prietenă de la care primisem mesajele. Am sunat-o. Nu răspundea. "Pppff..la dracu". Mai sun. Mai sun. Şi iar mai sun şi îmi răspunde, puţin adormită: "Alloo...", îmi răspunde ea somnoroasă. Eu neglijez acest aspect şi o reped cu O CERERE: "Bună fată, ce faci. Auzi, povesteşte-mi şi mie ce s-a întâmplat aseară că eu nu îmi aduc aminte". Linişte. Nu spunea nimic. Credeam că adormise cu telefonul în mână. Dar nu, nu adormise. Era la capătul celălalt şi se gândea şi ea. Nici ea nu ştia nimic: "Ăăăă ...aseară...păi nu ştiu mare lucru. Ştiu doar că m-ai pus să-ţi cumpăr un costum din piele, un bici, nişte cizme cu tocuri, vreo 3 stile de JD şi mi-ai spus că inviţi un tip la tine. Dar nu ştiu ce tip. Şi eu care aşteptam să-mi povesteşti tu ce s-a întâmplat...". Începeau să se lege lucrurile, sau aşa credeam eu. Încercam să fac supoziţii, să mă gândesc ce şi cum....şi ..mă gândeam că poate, fericită că am terminat primul an de facultate m-am îmbătat şi am pus-o pe asta să-mi facă "cumpărături diverse".
Cum eu aveam o fantezie cu tipu care livra pizza şi cum niciodată nu avusesem tupeul să-l invit la mine şi cum eu presupuneam că mă îmbătasem, l-am invitat la mine şi ne-am destrăbălat. Dar întrebarea era..Unde era tipu' acum??? În casă aveam un tricou şi nişte blugi bărbăteşti. Deci sigur erau ai "partenerului" necunoscut.
Mă ridic de pe bancă şi în pas alergător mă îndrept spre casă. Întru în casă şi nu ştiu cum...văd sub masă un cuţit...plin de, probabil, sânge. Era plin de ceva roşu, puţin uscat.
Am intrat în panică. Deja credeam că am chemat la mine pe cineva. Am făcut ce am făcut. Nu mi-o fi plăcut aşa că l-am tranşat şi l-am dus cine ştie unde.
      Mă aşez pe scaun, tremurând cu cuţitul în mână. Stăteam şi mă uitam ţintă spre geam şi...chiar când nu mă aşteptam am avut din nou un flashback....

* TO BE CONTINUED *

Povestea micuţei Beth Person

        În vremurile de demult, atunci cînd murea un copil, acesta era îngropat de obicei împreună cu jucăria sa preferată.
        Cînd a murit, Beth Person a fost îngropată în curtea casei, împreună cu jucăria ei preferată - o păpuşă zdrenţuroasă, cu doi nasturi mari şi albaştri în loc de ochi.
        La două săptămîni după înmormîntare, tatăl fetei găsi păpuşa pe banca din curte. Crezînd că este o greşeală, o ia şi o îngroapă înapoi. Peste cîteva zile, mama găseşte păpuşa udă şi murdară pe podeaua camerei lui Beth. Aceasta i-o duce preotului să o sfinţească şi o reîngroapă.
        Cînd au găsit păpuşa a treia oară, de data aceasta stînd pe vechiul pat al lui Beth, lîngă ea era un bileţel: ''Nu îmi place acolo, e frig şi întuneric. De ce nu mă lăsaţi să vin acasă?''

Menţionez că nu e o poveste scrisă de mine.

Întâmplare...

(I)

    E dimineaţă. Eu eram varză...dar mă bucuram pentru că terminasem primul an de facultate. Mă durea capul foarte tare şi aveam şi o vânătaie în frunte de toată frumuseţea. Nu îmi aduceam aminte să mă fi lovit. Mă duc la baie să mă spăl pe faţă şi poate să îmi mai şterg din somnul pe care înca îl mai simţeam. "Mă duc să-mi fac o cafea", îmi spuneam eu în sinea mea, cu gândul ca măcar cafeaua poate o să mă mai trezească.
   Mi-am facut cafeaua, mi-am luat ţigările şi am ieşit afară, pe tereasă. Simţeam cum răcoarea dimineţii îmi pătrunde în carne, trezindu-mi fiecare muşchi făcut ferfeliţ. M-am aşezat pe scaun şi mi-am aprins o ţigară. "Ahhh...drăcie...când o să mă las de fumat...", mă întrebam furioasă. Am luat prima gură de cafea. Era amară, dar bună. Simţeam cum încet, încet somnul îmi dispare. Era bine. "Deci, acum, dacă m-am mai trezit, să mă gândesc ce am făcut aseară." Dar degeaba. Nu puteam să-mi amintesc mare lucru."Ppfff...la dracu."
Îmi aduceam aminte doar că eram fericită că terminasem primul an de facultate şi că băusem nişte alcool la o terasă. Nu ştiam cât băusem, dar băusem. "Deci e naşpa, mega naşpa şi mi-am terminat şi cafeaua. "Ppfff...la dracu." Mă ridic de pe scaun şi mă duc în dormitor să mă schimb. Intru în cameră. Un aer închis mă loveşte în faţă. "Ppfff...la dracu" şi deschid geamul. Mă aşez pe scaunul de la calculator şi îmi arunc ochii la telefon. 7 mesaje necitite şi 4 apeluri nepreluate. "Mmm...iar reclame şi facturi." Dar nu, nu-s reclame şi nici facturi...Primul e un mesaj de la o prietenă. Îl citesc, nimic important. Îl citesc pe al doilea, de la un coleg. Doar mă felicitau că am terminat primul an de facultate. Nimic important. Nici nu mai simţeam nevoia să le citesc şi pe restul. Îmi arunc ochii prin cameră. "Hmmm...nimic ciudat." Dezordinea e la ea acasa, deci...şi îmi sări ceva în ochi. Dacă nu mă feream îmi intra în ochi. "Sper că ceea ce văd, nu e ceea ce cred. " M-am apropiat  uşor de pat, dar uşor, cu mare grijă...L-am atins..."Ce dracu caută ăsta la mine în cameră", mă întrebam pe un ton răstit. Îl iau cu două degete şi îl ridic în  faţa ochilor. Mi se face scârbă. Îl arunc în pat. Era un prezervativ. Folosit. Cu ochii mei vigilenţi caut indicii. Mai multe indicii. Şi găsesc. Chiloţii mei  în bibliotecă. "Ppfff...la dracu, poate-i citeşte careva." Îi iau şi pe aceştia şi îi arunc în pat. Mai caut, mai caut, mai caut...Şi găsesc...şi mă îngrozesc...Cătuşe. Da, cătuşe...Mari, roz...şi cu puf verde...Tot nu îmi aduceam aminte nimic, dar mi se derula parcă un film...Eu, încătuşată de calorifer şi călărită în fel şi chip...Mă cutremuram. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar mă enervam că nu îmi mai aduceam   aminte ce se întâmplase. Mai caut, mai caut...şi iar găsesc...ceva..ceva...Lubrifiant..."Ppff..la dracu, ce curvă sunt." Arunc cătuşele şi lubrifiantul în pat. Mai caut, dar nu mai găsesc nimic suspect. Mă duc la baie...Şi găsesc... Benzi de ceară. Folosite....iaccc...grrr...mult şi greţos."Sigur nu-i al meu la felul în care arată." Mai caut, mai caut....şi nu mai găsesc nimic aici. Mă mut în bucătărie. Mă uit în toate dulapurile, peste toate farfuriile... Şi găsesc ceva..ceva...ceva..o pereche de chiloţi, puşi bine la păstrat, să nu cumva să se strice. Erau bine poziţionaţi în frigider. Îi iau cu grijă. Îi întorc pe toate feţele...hhmmm...dar nu-i miros. Mai caut, mai caut...găsesc un trabuc..."Al meu sigur nu-i, nu fumez aşa ceva." Mai caut şi nu mai găsesc nimic. "Ppff...la dracu. Hai fată, hai...adu-ţi aminte...Hai ştiu că poţi. Ştiu că poţi. ...Mmmm daaa..pot, pot...pe dracu." I-au chiloţii şi trabucul şi mă duc cu ei în dormitor să le pun lângă celelalte lucruri incriminatorii.  Scanez indiciile şi mă cutremur. "Naşpa, very naşpa", îmi spuneam pe un ton grav. Mă aşez pe scaunul de la calculator cu gândul să citesc şi restul mesajelor.
     Dar mă trăzneşte ca un fulger şi îmi aduc aminte că apartamentul meu mai are o camera. Da fraţilor, mai are o cameră şi eu uitasem de ea. Mă îndrept cu paşi repezi spre sufragerie. Încerc să deschid uşa. Nu pot. "Pppfff..la dracu". Împing mai tare şi mai tare. Împring cu toată forţa şi într-un sfârşit...gata.
De ce nu puteam să deschid uşa?? Pentru că una bucată fotoliu stătea proptit, fără ruşine, în uşă. Mă strecor în cameră. Groază, oroare, coşmar...ce să mai. Toată camera era vraişte. Întoarsă cu curu-n-sus, mai pe româneşte. Cărţile din bibliotecă erau peste tot...Erau petale de trandafiri. Multe cutii de pizza.
Pe jos erau întinse nişte haine. Le ridic. Era una bucată tricou. Sigur bărbătesc. Una bucată blugi. Sigur bărbăteşti.  Mai scanez camera şi îmi sare ceva în ochi. Ceva negru....Mă apropii. "Pppfff...la dracu". Îl ridic. Mă îngrozesc.  Era un costum de "pisicuţă". Era din piele de crocodil afumat sau rinocer marinat(nu ştiu exact).  Îl iau. Îl întind pe toate părţile. Îl miros. Are parfumul meu. "Ppfff...la dracu, curva dracu ce sunt".
Undeva, pe pat, văd un bici. Undeva, între canapea şi perete, zăresc o pereche de mănuşi...Pe etajeră...cizme...Mă îngrozesc.. "Ce dracu am făcut...". Încă nu îmi aminteam nimic,de parcă extratereştrii au venit, mi-au traso extrapământean şi mi-au şters memoria.
"Ai dracu extratereştrii. Perverşii dracu." Mă uit în jur. Şi văd ceva pe masă ...Ceva care chiar nu aş fi vrut să văd...DVD..cu filme...+18. Mă uit pe sub pat...sticle..."Jack Daniels"...cam 3 la număr, toate goale. " Na beleaua dracu, acum se explică gustul de şobolan murat din gură pe care îl aveam azi dimineaţă. Poate că de la atâta băut." Mi se facea rău. Deja îmi imaginam cum eu, da eu...am apelat pe la cine ştie ce.."servicii". Tipu a venit cu arsenalu' gen... costumş, cizmuliţe,catuşe şi restul...Şi cine ştie, poate mi-a dat de băut, m-a îmbătat, m-a legat cu cătuşele de calorifer şi mi-a tras-o. Coşmar frate, coşmar. Mă luau fiori reci.
Am luat "marfa" şi am dus-o în dormitor şi am trântit-o în pat. "Na beleaua dracu", îmi zic supărată. Mă aşez pe scaunul de la calculator cu gândul de a citi mesajele....
                                                   
                                                                 *TO BE CONTINUED*

Un vis doar? Poate că nu...

        Sunt gata. Petrecerea surorilor Linn este astă seară. Nu sunt adeptă a petrecerilor, nu am fost niciodată. Dar merg pentru că ştiu sigur că va veni şi Raul. Da, da, acel băiat care mi-a luat minţile din prima zi cînd l-am văzut. Acel Raul de care m-am îndrăgostit la prima vedere, de care mi se face dor de el imediat ce nu îl văd prin preajmă. Dacă nu a făcut el primul pas, după atîtea ezitări a venit momentul să fac eu primul pas. Aş putea spune că aproape nici nu mă interesează părerea lui despre o relaţie între noi doi. Îl vreau cu orice preţ!

        Însă mai e ceva. La petrecere va fi prezent şi David. Doamne, chiar nu îl suport! Este atît de enervant, nu ascultă de nimeni şi face atît de mult rău. Ca şi cum nu ar fi de ajuns că îl văd zilnic la şcoală, mai este şi prietenul lui Raul...

        În fine. Să las astea. Ar trebui să îl sun pe Alex. Astăzi după ore s-a oferit să mă conducă pînă la casa lui Yuri şi Xenia. Dar nu ştiu de ce nu vine şi el la petrecere. L-am rugat chiar, însă o ţine pe a lui şi bună. E prietenul meu cel mai bun, doar că mi s-a părut atît de ciudat azi.

♦

        -Mulţumesc mult că m-ai condus, Alex, dar de ce nu intri şi tu?

        -Ana, sigur vrei să intri?

        Părea oarecum alarmat. Mi s-a părut că a luat-o razna şi nu ştiam cum să îi spun.

        -Da, de ce? Stai calm, nu se întîmplă nimic. Nu am auzit ca surorile Linn să fi găzduind fantome, spirite, sau să crească cine ştie ce vietăţi nemaivăzute!, am încercat eu să îl amuz; nu a shiţat nici măcar un zîmbet, ci mă privea de parcă aş pleca la război.

        -Vorbesc serios! Nu îţi spun asta fiindcă aşa mi-a venit mie! Chiar presimt că nu o să iasă bine!

        Faptul că a ridicat tonul m-a cam speriat puţin. Niciodată nu s-a răstit la mine, însă eu am continuat să îi spun că e nebun.

        -Uite ce e, mulţumesc pentru că ai venit pînă aici cu mine, dar fabulezi!

        -Bine! Dar dacă ţi se întîmplă ceva, să nu îmi spui că nu te-am prevenit! Să mă suni cînd te duci acasă.

        Ultima frază a spus-o cu calm, de parcă nu el s-a răstit la mine mai devreme. A pornit repede pe drumul pe unde am venit. Mă uitam în urma lui şi mă întrebam ce e cu el. Pe moment mi-a dat de bănuit, pentru că nu mai făcuse aşa. Apoi mi-am întors privirea încercînd să uit ce tocmai se întîmplase şi am intrat în casă.

♦

        Cum am deschis uşa, am da peste o grămadă de confetti. Holul, bucătăria, sufrageria, toate erau pline de ghirlande şi panglici de toate culorile. Pe mese stăteau sucurile, iar pe bufet erau băuturi alcoolice. Toţi stăteau mai mult în grupuri. Doar cele două surori se mai vedeau pe ici, pe colo, făcîndu-i pe invitaţi sş se simtă cît mai bine. În rest, toţi stăteau în grupuri mari. M-am îndreptat uşor unde era mulţimea mai mare. Nu cunoşteam mai pe nimeni, deşi toţi erau din acelaşi liceu. Dispusă să îmi fac noi cunoştinţe, caut cu privirea pe cineva abordabil pentru a iniţia o conversaţie.

        În timp ce făceam paşi mici, cineva m-a luat de mînă. Imediat mi-am întors privirea şi nu îmi venea să cred: era chiar EL!

        -Salut!

        Nu-mi venea să cred că era chiar lîngă mine. Deşi mereu mă gîndesc la el, faptul că era acolo ţinîndu-mă de mînă era mult prea mult. Cel puţin din partea lui...

        -Bună! Ce faci? Nu ştiam că vii la petrecere., am încercat eu să îl ''aburesc''.

        -Nu mă dau în vînt după petreceri, am vrut doar să cunosc lume nouă.

        Zîmbetul lui şi felul cum vorbea mă făceau să uit unde sunt şi nu îmi păsa! Raul era chiar lîngă mine!
        -Se pare că avem interese comune.
        În timp ce îi admiram ochii aceia provocatori, cineva tocmai îl striga.
        -Hei, Raul! Vino că am treabă cu tine.
        Era chiar nesuferitul de David.
        -Îmi pare rău că vă deranjez., a zis uitîndu-se la mine cu un surîs mîrşav.
        Apoi l-a tras pe Raul după el.
        -Bine, vorbim mai tîrziu.
        Mi-a părut rău că a plecat aşa pur şi simplu. Nu ştiam ce a vrut ticălosul ăla...

♦

        Rămasă singură, ca să zic aşa, m-a hotărît să ''inspectez'' casa.
        Locuinţa surorilor Linn era o vilă spaţioasă, cu etaj, nu foarte mare, perfectă pentru o petrecere cu 40-50 de invitaţi. Aşadar am luat-o în sus pe scări. Pe hol nu era nimeni şi m-am dus cu gîndul că ar putea fi în camere fiindcă se auzeau sunete. Mai întîi am vrut să mă duc la baie să mă uit în oglindă.
        Am ghicit imediat care era baia pentru că era singura uşă care avea geam în partea de sus. Am intrat. Nu am închis-o, nu era nevoie. Oglinda şi uşa erau faţă în faţă. În timp ce mă aranjam, s-a deschis încet uşa. Mi-am dat seama cine a apărut în oglindă: Raul! Oare de ce a intrat aşa peste mine? A trîntit brusc uşa închizînd-o cu cheia, atît de repede încît nici nu am apucat să îmi întorc privirea spre el.
        Nu am apucat să scot nici un cuvînt; totul s-a întîmplat foarte repede. Pur şi simplu m-am trezit cu el în spatele meu, împingîndu-mă în peretele din faţa mea, să nu scap. Mi-a pus mîna la gură şi mi-a zis să tac. Deodată văd că scoate un cuţit din buzunar. Ce vrea să îmi facă?! Simţeam lama rece a cuţitului pe gîtul meu...
        -Dacă scoţi vreun sunet te omor.
        Mi-a luat mîna de la gură, aşa că am putut să vorbesc.
        -Ce vrei de la mine? De ce te comporţi aşa?
        -Dă-mi bani şi te las în pace.
        -Nu am nici un ban!, am ţipat eu.
        Brusc m-a strîns şi mai tare. Am căzut în genunchi, iar el mă ţinea strîns de gît.
        -Lasă-mă în pace!
        Mă zbăteam într-una. Încercam să scap, dar nu puteam.
        -Ce vrei de la mine?!
        -Ţi-am spus o dată: vreau bani!
        -Înţelege că nu am bani!
        Am auzit o voce pe hol şi am încercat să strig după ajutor. Uşa se deschise. Era Yuri, biata de ea. Nu aş fi vrut să asiste la aşa ceva.
        -Ajutor!
        De îndată ce Raul a observat-o pe Yuri, de îndată ce şi-a luat privirea de la mine, am reuşit să fug.Am luat-o iute pe scări. Cînd deschid uşa de la intrare, în grabă m-am împiedicat de prag, iar David a fost acolo şi m-a prins.
        -Ce e cu tine? Ce ai păţit?
        Aproape că nici nu l-am auzit. Am continuat să alerg. Doar ce mi-am întors privirea, iar Raul tocmai trecea pe lîngă David, alergînd el după mine. David era oarecum confuz, neştiind ce să facă.
        Însă altceva mă ''preocupa'' în acel moment. Ce imagine sinistră! Eu, alergînd de-a lungul străzii, iar băiatul de care eram îndrăgostită alerga şi el după mine, pentru bani, cît pe ce să mă omoare. Se apropia din ce în ce mai mult... Nu îmi venea să cred!
        Din spate aud cum vine o maşină în viteză. Mă sperii mai tare. Distanţa dintre mine şi el era de doar cîţiva metri. Deodată văd cum maşina de culoare neagră se opreşte chiar între mine şi Raul. Am încetat să alerg. Mă uit în spate şi ce văd?
        -David!
        Pe moment nu am realizat ce se întîmpla. Apoi mi-am dat seama că el era acolo să mă salveze. S-a uitat la Raul cu o privire plină de înţeles.
        -Parcă erai prietenul meu...
        -Ştii ce? M-am săturat să îţi dau bani pentru droguri! M-am săturat de atîtea promisiuni, că îmi dai banii înapoi, apoi te faci că ai uitat!
        Raul s-a îndepărtat pur şi simplu de acolo. M-am apropiat de David. Nici nu ştiam ce să îi spun. ''Mulţumesc''?
        

♦

        -Mulţumesc.
        Era oarecum într-o stare de şoc. M-am uitat în jur. Ticălosul ăla, cum îi spuneam eu, tocmai mi-a salvat viaţa!
        -Îmi pare rău pentru ce ţi-a făcut nemernicul ăla. Eşti bine?
        I-am zis că da.
        -Hai în maşină, te duc eu acasă.
        Eram amîndoi în maşină, conducînd pe şosea, în ceas de seară.
        -De unde ştiai ce a vrut să îmi facă?
        -Mă aştept la orice din partea lui, crede-mă. Tu nu îl cunoşti.
        -Ştii, îţi sunt recunoscătoare pentru că m-ai salvat, mulţumesc.
        -Poate că pînă acum nu m-am comportat cum trebuie cu tine, dar mi-am dat seama că eşti de treabă.
        Oprise maşina chiar în faţa casei mele. Am coborît amîndoi din maşină. S-a apropiat de mine... şi m-a luat de mînă... şi m-a sărutat. 
        Am făcut un pas înapoi.
        -Ne vedem mîine.
        -Ai grijă de tine...

♦

        M-am dus repede în camera mea. Abia am realizat ce mi s-a întîmplat în seara asta. Mi se părea ireal, nu credeam că poate să mi se îmtîmple aşa ceva mie, vreodată. M-a surprins cine era de fapt acel băiat, nemernicul care îmi luase minţile. Dar parcă mai mult m-a surprins gestul lui David, faptul că m-a salvat, sărutul... Ar fi trebuit să ascult de Alex, însă dacă nu treceam prin asta, nu realizam cine îmi sunt prietenii adevăraţi...

Confesiunile unei adolescente!

Prima filă.

7:30.Aştept trenul. Peronul este îmbâcsit de oameni grăbiţi. Din când în când privirea întrebătoare cercetează fiecare călător.

Îl aştept. A zis că o să vină (atunci eram convinsă că o să vină). Am scos din buzunar un bileţel îndoit pe care stăteau înşirate câteva cuvinte deformate. "Am să fiu acolo".  Biletul nu era scris de el, dar asta am aflat-o mai târziu, fără să vreau. Recitesc biletul de fiecare dată când mi se pare că-i desluşesc silueta printre atâţia străini.

Trenul a sosit fără întârziere. Era momentul în care lumea îşi ia rămas bun. Eu nu pot. Nu am cum. Mă uit nemulţumită în jurul meu căutând pe cineva pe care să-l îmbrăţişez. Nu era nimeni. În fond era vina mea.Mi-am şters o lacrimă fierbinte din colţul unui obraz şi am făcut un semn larg de rămas bun tuturor străinilor ce mişunau pe peronul îngust.

Când să urc în tren un tânar înalt cu zâmbet larg îmi şopteşte la ureche:

-He's not coming!

-Poftim?!

-Aştepţi pe cineva, nu?!

-Nu, nu. Ai greşit, am spus eu încercând să ascund dezamăgirea ce m-a cuprins când am realizat că el nu vine.

-As I said, he's not coming!

Mă uit la el cu o privire batjocoritoare şi mă urc în tren.

Trenul porneşte. Deschid o carte şi încep să citesc. Peste câteva minute se aşează lângă mine acelaşi băiat de mai devreme. Asculta muzica. Îmi place ce ascultă. Ne-am ignorat reciproc timp de o oră.

- Îl cunosc. Jason. E un prieten de-al meu.

Mă uitam uimită la cel de langa mine. Cine e? De unde ştie că îl aşteptam pe Jason?

Iar din căştile lui răsunau acut câteva versuri:  I never feared the unexpected

Fantezie...

Scrisă de un Anonim şi publicată de Zappy...

* Ţin să menţionez încă de la început că e o fantezie erotică dusă spre porno. Cine nu vrea să o citească, bine. Nu vreau să plece nimeni de aici ofensat. Nu vreau ca nimeni să spună că această poveste nu are ce căuta aici. Chiar EU am zis că orice gen de poveşti. 

Acesta nu e un blog de poveşti călugăreşti.  Nu vreau să se supere nimeni pe mine că am lăsat să se posteze aşa ceva...Dacă e ceva în neregulă cu oricare din poveşti e din vina mea. EU am zis orice gen.

   O cameră în semi-umbră. Un miros de beţişoare parfumate învăluie camera. Nişte umbre difuze sunt aruncate pe pereţi. Aşternuturi catifelate şi moi.
Un sărut mic pe gât şi încă unul. O atingere, o mângâiere. O strângi la pieptu tău, ea te muşcă de gât.
Îţi plimbi uşor mâna prin părul ei şi simţi cât de moale e. Ea geame.  Îi dai bluza jos. O săruţi pe gât. Îi mângâi sânii. Te joci cu limba în jurul sfârcurilor până ce acestea încep să se întărească. Cobori din ce în ce mai jos pentru a-i simţi carnea fragedă. Iei fiecare sân şi îl mângâi în timp ce limba ta se joacă pe abdomenul ei. Cobori din ce în ce mai jos. Chiar acolo... Mângâi pentru început prin lenjeria intimă de un roşu aprins. O mai săruţi iar pe gură. Cobori jos, şi mai jos. Începi să săruţi şi să mângâi. Dezmierzi totul cu ajutorul limbii. Insişti în anumite locuri. O faci să geamă puternic. Insişti cu limba pe clitoris şi labii într-un continuu du-te- vino. Te înfrupţi din clitorisul ei şi din labii.
O ridici în picioare, o lipeşti cu spatele de un perete rece. Îngenunchezi în faţa ei, îi prinzi coapsele în palmele tale şi să începi să te joci cu clitorisul ei. Ea se joacă în părul tău. Încerci să o pătrunzi  mai întâi cu un deget. Îi simţi interiorul cald şi umed. Ea geame, suspină şi doreaşte mai mult şi mai mult. Guşti lichidul de pe degetul tău, apoi o săruţi. Te întorci la clitoris, pe care îl săruţi cu şi mai mare ardoare. Mişcările ei incontrolabile şi gemetele  îţi dau de bănuit că se apropie de orgasm. Îi muşti uşor clitorisul apoi măreşti ritmul  mişcărilor limbii. Începe să se umezească din ce în ce mai tare. Clitorisul devine din ce în ce mai tare
Ea scoate un geamăt puternic ceea ce îţi confirmă faptul că ai reuşit să-i obţii un orgasm. Te mai joci puţin cu limba pe clitorisul ei pentru a-i crea o senzaţie de plăcere combinată cu durere.
Ea înghenunchează în faţa ta şi îţi ia penisul în mână. Atinge capul penisul uşor cu limba, iar mâna ei  se mişcă într-un dute-vin-o lent pe lungimea lui. Îşi plimbă limba pe toată lungimea lui în timp ce cu cealaltă mână îşi masează uşor clitorisul. Introduce tot penisul în gură. Intensifică ritmul mişcărilor. Tu o apuci de păr pentru a-i controla mişcările. Se joacă cu limba pe capul penisului. Îţi atinge coapsele şi testicolele cu mâna ei  finuţă. Îţi caută privirea pierdută pe valurile plăcerii.
O lipeşti din nou cu spatele de perete şi o săruţi puternic pe gură. O întorci cu spatele la tine, iar cu penisul încă erect o pătrunzi uşor. Te mişti încet. Îi iei în mâini sânii şi te joci cu ei în timp ce măreşti ritmul mişcărilor.
Cu o mână te sprijini de perete, iar cu cealaltă te joci cu clitorisul ei. Te opreşti. O aşezi pe pat, îi desfaci picioarele şi o pătrunzi. Ritmul se intensifică. Te apleci să-i mai săruţi încă o dată sânii. Deja simţi că nu mai rezişti mult. Intensifici şi mai mult ritmul. Te opreşti, iar ea introduce tot penisul în gură şi intensifică ritmul mişcărilor. O plăcere nebună simţi cum te inundă, iar în câteva secunde îţi dai drumul pe faţa ei. Lichidul albicios se scurge uşor pe sânii ei, pe sfârcurile întărite. Ea gustă puţin din lichid, apoi se ridică şi te sărută pe gură.
Câteva secunde în care cei doi rămân nemişcaţi pentru a simţi plăcerea orgasmului....
O săruţi din nou pe gură şi pe sâni, o ridici din pat şi o inviţi la un duş în doi....


- Ştiu că nu e ceva fabulos de minunat. Ştiu asta, dar e abia prima încercare...Răbdare..."Răbdarea e o virtute". Pe parcurs o voi mai modifica,dar momentan atât am putut. Nu mă aştept să aibă un succes fulminant postarea asta, ci din contră mă aştept să fie criticată, dar nu numai postarea ci şi eu, ca scriitor al ei.-


* Postarea va rămâne aici indiferent de ce se va întâmpla, indiferent de câte persoane va scârbi cu conţinutul ei... ea va rămâne aici. Dacă la fiecare postare am comenta că aia nu e bună, nici aia... aialaltă nici atât, păi atunci nimeni nu ar mai posta nimic pentru că e prea greţos, urât, naşpa, fără imaginaţie, poveste de adormit copii sau mai ştiu eu ce...
POSTAREA VA RĂMÂNE AICI, CHIAR DACĂ TOŢI DIN ECHIPĂ AR PLECA.

* Tot ce este notat cu "*" sunt menţiunile mele (Zappy) cu privire la acest text. Repet. Dacă se simte cineva ofensat de această postare e doar vina mea pentru că EU am zis "orice  gen".

Lolitta

            Dragule,

        Ţineam de ceva vreme să îţi scriu această scrisoare, dar n-am facut-o pentru că nu ştiam cum vei reacţiona, sau mai de grabă îmi era frică de reacţia negativă. Nu am mai vorbit de ceva vreme şi îmi pare atât de rău. Mă doare aşa de tare că te-am pierdut de n-ai idee. Partea rea e că nu pot face nimic ca să te întorci la mine.

           Au fost nopţi în care plângeam şi muşcam din pernă de dorul tău, nu puteam să te aud sau să te văd să te sărut aşa cum am avut ocazia odată. Au fost nopţi în care pachetul de Dunhil şi şampania mi-au fost cei mai buni prieteni. De ce? Am sărbătorit ceea ce ar fi putut avea loc. Chiar şi luna asta am închinat un pahar spre tine pentru că a fost ziua ta...nu am uitat, chiar dacă nu ţi-am urat la mulţi ani cu un zâmbet cald pe buze.

          Au fost zile în care te iubesc-ul acela care îl spun monoton să fie pentru tine suav  în fiecare noapte când adormi. Aş fi vrut ca zilele acestea călduroase să le petreci cu mine la plajă...dar tu probabil mergi cu iubita ta. Mă bucur pentru tine, pentru mine nu...viaţa mea e foarte tristă ştii...la mine soarele nu vine, ori nu vrea să vină?! Viaţa mea e monotonă. Cursuri, şcoală şi tot aşa. Tu eşti departe..vii rar, iar când vii stai cu ea, să ştii că mă doare. Habar nu ai cât mă doare că îţi sărută ea buzele, că îţi spune ea pui şi când eşti trist ea te ascultă...

         Tu..tu ai fost o scânteie în viaţa mea care a produs un incendiu în interior. Nu ştiai asta, nu-i aşa?! Nu ştiai că îl sărutam pe el, dar mă gândeam la tine. Habar nu ai cum mă simţeam când mă întreba mama de tine...am greşit ştiu dar nu pot să ascund ce simt. De ce azi după ce te-am văzut m-am oprit minute în şir să te privesc. Nu mai contează...sau ar trebui. Tresar. Am trecut pe lângă tine nu m-ai văzut, doar am tăcut şi am zâmbit. Sună telefonul, mă opresc şi vorbesc...mă uit înainte...da, da vorbim mai încolo. Stau acolo şi îmi amintesc. Hai în clasa. Nu, mai stai puţin. Am privit întoarcerile, mimica şi culoarea neagră, atât. Am zâmbit şi am plecat. Nu puteam să îţi vorbesc ca şi cum nu s-a întâmplat nimic...în fine, vroiam să ştii că încă mă ruşinez când te văd. Probabil nu vei mai fi niciodată al meu, probabil mă urăşti, probabil devin invizibilă în preajma ta....dar nu uita undeva e un suflet, puţin cam gol care te iubeşte şi te aşteaptă.

         Semnează,

         Lolitta

Planeta mea

- Şi ce s-a întâmplat?
- Am fost..ăă...staţi..staţi să vă zic...
- Păi spuneţi, ascult...sunt numai urechi.
- Şi cum ziceam...
Şi îşi aprinde o ţigară.
- Aşa...şi...cum vă ziceam, eram acolo, fix acolo...şi simţeam acel miros...şi era atât de bine. Se simţea un miros de salcâm sau poate tei înflorit...Sau mirosea a ceva amestecătură...Adică mai exact era un soi de ceva care nu poate fi explicat probabil...
- Daa...aşa. Mai departe!
- Ce mai departe? Să zic ce vedeam mai departe?
- Nu dom'le zi mai departe, ce s-a întâmplat.
- Pi aşteaptă. Ce...ne grăbim undeva?
- Eu da, dumneavostră nu, aşa că continuaţi...
- Aşa...şi cum ziceam. Era un miros de ceva suspect inexplicabil. Şi stăteam şi mă uitam la minunăţiile care mă înconjurau...Apă, munte, plajă...
- Cum dom'le munte, plajă...Păi unde eraţi?
- Păi unde să fiu dom'le...pe planeta mea.
- Cum dom'le pe planeta ta? Eşti nebun complet. Cum să ai planeta ta. Cine te crezi? Numai preşedinţii au planetă proprie.
- Păi stai să-ţi povestesc de unde am eu planeta mea. Eram odată pe Calea Lactee şi mă plimbam eu aşa agale pe acolo şi mai cerşeam una, alta...când colo... văd un tip suspect mai la colţ de Cale...şi m-a luat aşa prin învăluirea lui misterioasă şi m-a întrebat: "Auzi dom'le, nu vrei planeta ta? Am două de vânzare la super preţ, îţi spun eu...în altă parte nu găseşti mai ieftin.Sunt mici dar sunt bune". Şi atunci ce mai era de făcut...am mai negociat să-mi dea şi o farfurie zburătoare, că nu aveam cu ce să ajung acolo, şi astfel mi-am cumpărat planeta mea.
- Eşti nebun dom'le. Cum să-ţi permiţi propria planetă...chiar şi la super preţ...Eu abia am bani de nişte kerosen, iar mata îţi cumperi planetă...Auzi la el..planetă dom'le...Mai departe...
- Şi deci...ăăă...ce ziceam..?
- Unde eraţi dom'le?
- Aaa...da,da,da...cum ziceam eram acolo.. ba pe plajă, ba la munte...şi erau nişte gagici...verzi cu nişte antenuţe superbe dom'le. Pun pariu că nici  nu-ţi închipui cât de frumoase erau...Şi erau ele acolo la plajă...ba întinse la soarele roşiatic-gălbejit, ba se jucau volei cu cometele...Şi să vezi aşa nişte veveriţuici dinastea verzi cu antenuţe superbe...parcă, parcă îţi pleacă inima din găoace...Dom'le, înţelege...nu m-am putut abţine aşa că am intrat în discuţie cu una din ele...mai exact cu cea care tocmai îşi lustruise antenuţele care acum parcă îmi aruncau în ochi o lumină galben-ştearsă. Am intrat în vorbă cu ea...şi dacă aţi şti cum mă privea dom'le..cu cei patru ochi ai săi..doi mari, unu mic şi unu' în mijloc...dom'le...un adevărat deliciu.
- Aşa...dar mai repede...că mai am şi alte treburi.
- Dom'le nu ştiu unde te grăbeşti dumneata, dar eu nu mă prea grăbesc...aşa că nu mă mai grăbi.
- Hai dom'le zici odată?
- Da,da..imediat..deci..ăăă..unde eram?
- Cu fata, dom'le..cu fata..
- Ce fată dom'le..?? Am zis eu că erau fete? Am zis că erau nişte veveriţuici, adică o chestie mai mare decât o veveriţă şi cu antene...Offf..greu dom'le cu voi. Vouă v-au spălat creierii cu acid sulfuric, asta v-au făcut. Voi trăiţi în monotonie dom'le. Nici ţuică cosmică, nici vin lunar...nimic...voi numai prafuri dealea electrice ştiţi să luaţi...mai diversificaţi şi voi masa...
- Aţi încercat dumneavostră mai multe?
- Da păi cum...chiar am la mine nişte ţuică cosmică. Vreţi să gustaţi?
- Este ilegal să aduceţi aici aşa ceva, dom'le. Cum v-aţi permis?
- Hai dom'le o gură că nu strică.
- Dom'le nu-i bine, dom'le...
Luă sticla şi dădu o gură peste cap. O căldură suspect de caldă îi răscoli corpul putrezit. Mai bău o gură. Îi plăcea. Mai bău o gură...
- Gata dom'le, că mi-o bei pe toată...
- E bună rău...
- Nu v-am zis eu? Marfă clasa a doua...e ambalată de mine, pe planeta mea...
- Cum dom'le marfă clasa a doua, cum vine asta?
- Păi staţi să vedeţi dom'le...Eu vrând să fac un ban, am început să adun sticle şi să fac alcool dinăsta pe planeta mea. Încarc sticlele eu frumuşel, le fac ca originalele şi le trimit mai departe. Lumea le cumpără...ce vreţi...e mai ieftină...dar e mai proastă..
- Cum dom'le mai proastă?
- Păi e făcută din praf de stele amestecat cu căldură solară şi apă mlăştinoasă din peşteri.
- Cum dom'le...cum adicăăă...??! Dacă mor oamenii din cauza ingredientelor?
- Nu-mi pasă...
Şi luă şi el un gât de ţuică...
- Dom'le...e periculoasă, dom'le...Nu-i bine dom'le..asta e încă un motiv pentru a vă închide în cuşca leului...
- Taci dom'le şi mai ia de aici un gât, că dacă nu îţi spuneam din ce o fac nu ziceai nici mârr..
- Dom'le..vă rog... nu se poate aşa ceva. Doar am gustat.
- Da dom'le, da...
- Şi ce ziceaţi...de veveriţuici..
- Aaa...da..păi cum ziceam..intrasem în discuţie cu una din ele. Din gângureli amţitoare...din mângâiat mânuşiţele ei păroase...am ajuns la mine în pat. Şi am...
- Staţi dom'le, pe mine nu mă prea interesează ce a-ţi făcut în pat...
- Stai dom'le, ce te grăbeşti?
- Bine, hai spuneţi mai departe...
- Şi cum ziceam..ăăă...eram cu ea în patul meu şi...ne pupam...iar ea mi-a băgat antenuţele în ochi. Ce durere...
Am dezbrăcat-o şi...
- Stai dom'le, am zis că nu mă interesează nimic din aceste picanterii...
- Păi da' cum să-ţi explic eu mai departe, dacă tu nici nu mă laşi să-ţi zic partea cea mai tare?
- Da' pe mine nu mă interesează...
- Bine dom'le, trec mai departe...
- Aşa..slavă domnului...
- Bine...ăăă...şi deci era dimineaţă...şi pe mine mă durea capu'..
- Stai dom'le, că pe mine nu mă interesează asta.
- Da' atunci ce vrei dom'le? Aia nu, aia nu...atunci ce vrei?
- Eu nu vreau nimic dom'le, doar m-au trimis aici să stau de vorbă cu dumneata înainte să...ăăă..cum să vă zic eu...să fiţi trimis în cuşca leului.
- Mă doare la bască. Îmbăt leul şi gata...o rezolv ca data trecută..nu-i bai.
- Cum adică dom'le nu-i bai? Ce curaj aveţi...
- Păi când eram eu singur şi amărât şi nu aveam nici după ce bea apă...şi eram în armată dom'le...eram cel mai viteaz...vă zic eu...cel mai viteaz...
- Cel  mai viteaz?
- Da dom'le, cel mai viteaz.
- Şi acum că aveţi planetă proprie tot aşa viteaz aţi rămas, nu?
- Da' păi cum dom'le...Păi se poate...ce-s eu: bărbat sau şoarece?
- Păi nu ştiu exact dom'le...adică sunteţi aşa...o combinţie de şoareco-om...sau omo-şoarec...
- Da dom'le ce să faci...când mama e dintr-un fel, iar tata din altfel...Mama a fost regină, dom'le...regină...regina şobo-internauţilor...iar tata, tata săracu..om sărac, da' frumos...frumos..I-am moştenit pe amândoi asta clar..
- Da dom'le clar...pe coada dumneavoastră...desigur clar.
- Dacă m-ar vede ai mei acum...cu planetă proprie, cu veveriţuici proprii...eu preşedinte dom'le, deci eu preşedinte...eu care nici măcar nu ştiu Constituţia planetei mele...
- Dar cum se numeşte dom'le planeta asta a dumneata?
- Ehhh... planeta mea se numeşte..

Iar atunci intră pe uşu un gardian şi îl legă de mâini şi labele de şobolan din spate şi îl transportă în cuşca leului...

Mafioţii cu lăbuţe

    Într-un bar oarecare îşi petreceau uneori timpul liber locuitorii unei urbe la fel de oarecare. Un fel de afono-muzicieni încercau să-i destingă  pe cei prezenţi. Un miros rânced de brânză se împrăştia cu puturoşenie în tot localul. Mobilierul era vechi şi scorojit cu miros de brânză. Era un bar de cartier, cu clienţi de cartier...uneori se mai întâmplau chestii mai interesante...de exemplu' vreo altercaţie între găştile de "bandiţi", alteori se mai lăsa cu sticle sparte...dar uneori era distracţie maximă. Bunăciuni pe bar, brânză la greu chiar şi "liniuţe" din substanţe ciudate...dar alteori era linişte. Doar se bea, se mânca şi se discuta...doar atât. Nimic ieşit din comun. Aşa era şi acum...linişte. O linişte dar nu prea liniştită. Trupa de muzicieni se chinuia  să cânte, dar nu prea le ieşea. Le ieşeau doar ceva zgomote ciudate, dar era totuşi o atmosferă plăcută.
    Undeva într-un colţ de bar se aflau doi clienţi .  Unul era mai mic, avea codiţă, cu o blăniţă albicioasă, cu mustăţi şi cu ochişorii mici ca două mărgele ce erau purtaţi pe valurile lichidului cu câteva grade în compoziţie pe care tocmai îl consuma. Celălalt era mai mare şi mai neîngrijit. Îşi afişa mândru tatuajele de pe coadă şi de pe braţ. Avea o privire fioroasă şi pătrunzătoare....
Cei doi conversau alături de câteva pahare de ceva şuşpect şi cu câteva grade în compoziţie....cred.
După o lungă perioadă în care cei doi nu se mai văzuseră cel mare îi spune celui mic:
- Băă...unde-ai fost până acum că nu te-am mai văzut pe aici că tu de obicei erai mai mereu aici...
- Aaa...păi stai să-ţi povestesc...spunse cel mic cu o superioritate suspectă în glas...
- Ce să-mi povesteşti mă?
- Păi stai aşa...şi mai trase pe gât o gură de lichid. Păi io m-am apucat de lectură. Ştii că-i vorba aia "eşti un şoarece de bibliotecă"?
- Da mă, ştiu...da' care-i şpilu'? De ce te-ai apucat de lectură? Ai ceva ascuns în mânecă...barosane..las' că te ştiu io pe tine...
- Aaa...nu măh..stai relax..că nu mai fac nimic "pe sub mână". Mi-a ajuns atunci. Nu trebuie să mai trimită ăia de sus Trupele Motăceneşti după mine. Deci, cum îţi spuneam, m-am apucat de lectură. Pur şi simplu. Mi-a povestit unu' despre nişte cărţulii care cică ar povesti despre noi. Ceva cu zoologie, biologie...Şi într-o zi m-am dus la bibliotecă. Am ajuns cu chiu cu vai acolo şi mă pun eu pe căutat şi ce crezi că găsesc?! Găsesc nişte cărţulii d-alea cu de toate despre noi. Cu goliciuni bune tare...
- Parcă ziceai că te-ai apucat de lectură, dă-te-n caşcaval...tu te duci să te benoclezi la goliciuni?
- Dar doar am aruncat un ochi pe acolo, am mai şi citit...
- Hai că nu te mai recunosc acum...te-ai apucat de citit? Ce viaţă plictisitoare duci măăhh...citeşti...băă..ce eşti tu, şoarece de bibliotecă? Îţi mai  lipsesc nişte ochelari pe meclă şi eşti complet...
- Hai, închide gura că pute-a brânză...
- Vorbesc serios...Hai să-ţi povestesc ce am făcut eu.
- Hmmm...
- Cred că ţi-ai dat seama deja că io nu mă ocup cu cititu'...io mă ocup cu serioşenii...Acum mă ocup cu datu' "pe sub mână" a unor cantităţi de şvaiţer...Îmi merge bine, mâine-poimâine trebuie să primesc un transport special...pe urmă îl vând la baştani şi îmi scot înzecit suma. Îţi zic io, se merge la sigur aici. Tu nu ai stofă de băiat dăştept, că d-aia te-au şi prins ăia atunci. Tu te cultivezi...chiar crezi că poţi să faci bani din citit? Îţi zic io că nu...Tu eşti fricos ca o fată mare.
- Şi ce dacă-s fricos??....
- Păi tocmai asta e. În afaceri nu tre' să fii fricos, că dacă eşti fricos ai belit caşcavalu'...
-  Bine mă, am ajuns să-mi dai lecţii acum. I-a uite la el...a făcut şi el câteva mânării şi acum se crede superior...Băi câcăţel, dacă nu te instruiam io, deci io măă..în această artă, acum erai tot prin canale..Aşa că nu începe să-mi predai tu mie lecţii de trafic...
- Bine măăhh brânză stai potol...ce te inflamezi aşa?
- Ziceam şi eu aşa...să-ţi aduc aminte de la cine ştii tu toate astea şi să nu îmi mai zici tu mie că-s şoarece de bibliotecă..
- Bine, bine..
- Aşa...că oricum, dacă eram pe vremea lu' Şoricoşobolanţchi ni era rău la tăţi. Pe bune acum...
- Da măă..că mare dreptate ai...Da' de unde ai tras tu aşa concluzie, din cărţile alea? Hă-hă-hă..
- Dă-te-n caşcaval...io îţi spun acilea ceva şi tu iar aduci vorba de cărţi..
- Ok, boss..
- Aşa, şi cum ziceam..dacă eram pe vremea lu' 'laţchi ni era rău la tăţi. Peste tot erau Trupe Motăceneşti...nu puteai să mişti nici măcar un capăt de aţă de la locul lui...
- Că bine mai zici...
- Norocoşii de noi. Dacă nu-l mâncau ăia atunci pe 'laţchi...eram muritori de foame...Îţi zic io sigur..
- Da...noroc cu gaşca aia de motani motociclişti...Poate nu or să mai vină şi acum, că acum ne merge bine hă-hă-hă. Avem şoricuţe, bani, faimă şi şvaiţer la greu...Suntem nişte mafioţi băi...nişte mafioţi, îţi zic io.
- Că mare dreptate ai...suntem mafioţi de mafioţi....
     Un şoarece cu ochelari fumurii, geacă din piele de motan şi mulţi, mulţi muşchi se apropie de cel mare şi îi şopteşte ceva la ureche....
Cel mare către cel mic:
- Hei boss, ai treabă?
- Ăăă..păi mă gândeam să mă duc la bibliotecă să mai citesc ceva pe acolo...
- Lasă bă' brănză cititu', hai la distracţie...
- Numai mă, mă apuc de serioşenii...
- Hai mai dă-le-n caşcaval de cărţi...Tocmai am primit o informaţie de la unu' din acoliţii mei. Mi-a spus că a primit un pont de la altu' că...ştii casa aia de pe strada Fromage? Ehh..ăla de acolo a pus nişte otravă. Se dă mare party acolo în noaptea asta. Vin şoricuţe, io aduc şvaiţer, avem şi "liniuţe" la greu...Hai mă, nu fii fraierică...
- Mmm..hai că merg, da' nu stau mult, că am de lecturat...
- Da, mă da...nu o să stai mult. Nu o să stai decât ca data trecută...o să pleci ultimu'. Hăă-hă-hă...
- Hai mai taci, dă-te-n caşcavalu' tău...
Iar şoarecele şi şobolanul au plecat la petrecere....iar acolo nu ştiu ce s-a mai întâmplat, că nu am fost cu ei.

......................................................
The End.

   * aceast text a fost publicat şi pe blogul meu.

Început....

   Doamnelor şi domnilor...am deschis! Anunţ aici, în acest post, că am deschis un nou blog în care vom posta poveşti, fantezii...orice...Încă nu ştiu exact cine sunt acei "noi" care vom posta, dar eu sper ca în curând să aflu...
   De ce un astfel de blog?
La început am vrut doar un blog unde să postez doar eu poveşti şi ce îmi mai trece prin cap, dar pe urmă  mi s-a părut interesant să invit şi pe alţii să scrie. Tind să cred că fiecare dintre noi are un gram de imaginaţie în el, iar acel gram trebuie folosit...
  Ce aştept de la acest blog?
Sincer? Multe. Vreau să scrie multă lume aici, vreau să fie citit, vreau să devină ceva frumos...

Acum o să-mi urez singură: Succes!