joi, 28 februarie 2013

Vine, vine Primavara



Salutare tuturor! M-am intors, chiar daca nu v-a fost dor de mine. Vremea asta urata m-a cam tinut prin cotloane, zgribulit, dar vine imediat primavara cu soare si vreme frumoasa... ori cel putin asa as vrea eu.
Pentru cei care nu tin pasul cu evenimentele – sa stiti ca nu ati pierdut mare lucru. Doar sa va uitati mai mult la televizor. Ninge in februarie, ploua sau e ceata. Astfel de evenimente neprevazute iau prin surprindere lumea. Atat de mult incat pitipoancele intra in mall in pantaloni scurti si maieu. Si atat de bine arata, ca pana si detectoarele anti-furt piuie cand le vad. Curios, nu credeam ca sunt si anti-cur...be.
Dupa atata frig si ploaie, te-ai astepta sa iasa soarele. In loc de asta, ploua din nou, dar cu meteoriti! Si cum nu se putea sa nu speculeze cineva si asta, au aparut noi mesaje de amenintare de la prevestitorii sfarsitului lumii. Insa nu doar ei au profitat de ploaia de meteoriti, ci si producatorii de sticla, anuntand o criza de sticla. Va dati seama!? Criza de sticla din cauza geamurilor sparte...
Pe plaiurile mioritice, nimic nou... umbla lumea cu gaini in papornita, divorteaza toti si se fac cu oua si cu otet la televizor ori in ziare, ninge cu impiedicate si musculosi care vor sa cante la euroviziune, se bate lumea pe promotii la tigai si toate acareturile si bineinteles, au aparut ghioceii crescuti in sera si martisoarele care nu mai au niciun sens, cum ar fi simplele bratari. Ati observat vreodata cat de mult le place alora de pe TV sa se dea mari si tari, desi sunt la fel de praf ca cei pe care ii critica? Si ce s-a intamplat cu stirile, unde ni se prezinta funduri si sani, scandaluri si alte porcarii de genul asta? Chiar nu mai exista informatii de interes general?
Apropos de TV... cine nu se uita la Antena 3, nu stie ce pierde. Adica... daca Senzationescu si al sau 0TV au disparut din peisaj, cineva trebuia sa le ia locul. Se pare ca mai nou, pe langa pupincureala pentru DiaVoiculescu si „uselistii” dumnealui, au aparut adevarate seriale politiste, urmariri ca in filme, spionaj, soc! soc! soc! Mai exact, un cuplu de fosti pompieri (cred ca „fosti” spune totul) care s-au uitat la prea multe filme in viata lor au avut o revelatie incredibila: au venit la tembeliziune cu un clip filmat acasa in care prezentau o cutie de carton pentru bomboane, vopsita in negru, in care era montat un dispozitiv artizanal care – ghiciti ce – era un „microfon”, dom’le! Iar in fata casei, soc! soc! soc! se afla (citez) „un Dacia Logan MCV cu numere de Sibiu” din care se executa „ascultarea microfonului”.
Iata, doamnelor si domnilor, ce ati vazut in filme este nimic pe langa ce se intampla in RROMania. Senzational! „Microfonul” fusese instalat – sper ca ati ghicit deja – sub pat! Adica pe bune acum, unde sa obtii informatii mai bune decat sub patul oamenilor, nu? Curios ca nu mai exista niciun microfon in casa, nici macar vreo camera video, iar „microfonul” in sine parea un proiect de week-end al vreunui elev de liceu industrial plictisit, pentru ca si o pisica ar fi reusit sa lege mai bine doua fire intr-o cutie. Iar acum, bomba! „microfonul” fusese instalat cu scopul de a inregistra „marturisirea unei crime”! Adica cei care il instalasera asteptau ca barbatul sa ii spuna sotiei „stii, draga, ca l-am mierlit pe unul? A fost super-tare, mai tare ca ce facem noi acum! Dar sa nu mai spui nimanui, cu atat mai mult microfonului de sub pat, da?”
Asadar, cine nu se uita la televizor nu stie ce pierde, pe bune! Atata distractie! Atata cultura! Atatia oameni de valoare! Atatea scenarii originale! Atatea stiri de mare interes!  Un adevarat paradis pentru oamenii avizi de informatie si cultura. Cat despre mine, ma uit si eu ca mata in calendar, ca oricum nu am ce sa inteleg. Este mult prea mult pentru nivelul meu, ar trebui sa imi fie rusine ca imi permit sa vorbesc despre asta. Dupa cum spuneam, nu stiti ce pierdeti! Poate in cativa ani ne vor spala creierele intr-atat incat sa credem ca ei sunt cei mai mari, cei mai tari si cei mai buni. Slaviti fie mogulii media care fac din televiziune un produs murdar, pornografic, scandalos si dizgratios! Tineti aproape, Zoaie TV nu va va dezamagi!

///otanel





miercuri, 27 februarie 2013

Jess I


 -Jessica , ai de gand sa mai iesi si tu din casa ? 
  -Da mama..
  -Stii in cat suntem azi ? 
  -Nu . 
  -Este 1 martie ..
  -Ce repede a trecut timpul...
  -Jess , stiu ca nu esti bine  dar ... incearca sa mai iesi din suferinta , de ce nu te duci sa vezi porumbeii din centru ? Tie iti plac porumbeii . 
  -Da .. 

Era inceputul iernii , Jessica era in centrul orasului , alerga printre porumbei cand i-a sunat telefonul..: 
-J..Jess !
-Hei! Risa..am o veste proasta .. solistul trupei ... 
-Jess!
-Risa ?! Ce este ? 
-Mama ta..m-a rugat sa te sun .. 
-Mama ?! De ce ? 
-A avut loc un accident...tatal tau a murit . 
 Jess ?! Alo , Jess ! Raspunde pentru Dumnezeu ! 

Telefonul a facut imediat cunostinta cu asfaltul imbogatit de stratul subtire de zapada , cerul presara usor fulgii singuratici , Jessica , prabusita pe o banca privea in gol prin perdeaua de lacrimi " Ce s-a intamplat ... ? " 
Au fost trei luni .. fara muzica , fara prieteni sau iesiri pe afara , trei luni de izolare completa , intunericul imbata camera in fiecare ceas , draperiile trase , singuratate si lacrimi .. 

18 Februarie 
-Alo .. 
-Jess ! Jess...Jess...cat ma bucur ca te aud..de ce nu mi-ai raspuns niciodata , mi-am facut atatea griji si eu... ( izbugnind in lacrimi ) 
-Imi pare rau , Risa .
-Ne vedem ? 
-Nu .
-Jess , stiu ca iti e greu , dar izolarea nu e o solutie . 
-Poate cu izolarea voi inceta sa mai pierd tot ce iubesc .
-Dar...alo , Jess , Jess !  
                                                                                                                              -Va urma ..
                                                                                                                                Ascunsa . 

marți, 26 februarie 2013

Restul e pentru la noapte


        Hai să stingem luna şi stelele. Să facem întuneric şi să aprindem lumânări parfumate. Să închidem ochii şi să ne lăsăm purtaţi de val. Oare până unde putem ajunge?
Să simţim mirosul uşor iritant al lumânărilor şi să ne ascundem în întunericul nopţii. Să fim doar noi doi şi gândurile noastre.
Să cădem în păcatul dulce al iubirii... Să văd cum lumina lumânărilor se reflectă în ochii tăi.
Să plutim, să mă ascund în braţele tale şi să uit de fiecare lacrimă care mi s-a scurs pe obraji, de fiecare clipă în care mi-a fost dor de tine, de fiecare vis în care îmi apăreai, de fiecare minut în care mă gândeam la tine... să uit de tot ce a fost.
         Să mai bem un pahar de vin roşu ca sângele ce ne curge cu viteză prin vene. Să te mângâi pe un obraz, apoi pe gât... să-ţi sărut buzele şi să-ţi sorb şi ultima picătură de vin de pe ele.
Să îţi alunec printre mâini şi să mă prăbuşesc pe patul moale. Să vii şi să mă săruţi uşor pe gât şi inima să îmi bată cu putere. Să simt cum mâinile tale îmi cercetează curioase corpul care freamătă de dorinţă. Să mă săruţi pe gât şi să simţi cât de tare îmi bate inima...
          Să îţi spun cât de dor mi-a fost de tine în timp ce-ţi mângâi părul şi mâinile îmi alunecă uşor pe spatele tău. Să-ţi laşi greutatea corpului pe mine şi să mă săruţi pe gât apoi să-mi mângâi coapsele. Să te întorc pe spate, să-ţi iau mâinile şi să ţi le plimb pe corpul meu ridicându-mi tricoul. M-aş apleca să te sărut pe piept în timp ce tu te-ai juca cu mâinile pe spatele meu. Ţi-aş desface încet fermoarul de la pantaloni, iar pe urmă mi-ai da tricoul jos. Am lăsa cearşaful alb şi imaculat să ne atingă corpurile în timp ce am deveni unul şi acelaşi. În timp ce inimile noastre vor bătea la unison şi îmi vei simţi respiraţia pe gâtul tău. În timp ce eu aş fi a ta, iar tu al meu...
           Să mă laşi să stau cu capul pe pieptul tău pentru a-ţi simţi bătăile inimii... şi să adormim îmbrăţişaţi, obosiţi după ce trupurile noastre au fost unul singur în întunericul nopţii sub cearşaful îmbibat de parfum.
           Şi dimineaţa când mă trezesc, să mă îmbrac cu tricoul tău care pentru mine ar fi mult prea mare... să mă furişez până la bucătărie şi să te cuprind în braţe. Să te întorci, să-mi lipeşti capul de pieptul tău şi să-mi mângâi părul... Să mă uit în ochii tăi, iar tu să-mi aranjezi o şuviţă rebelă. Să îţi zâmbesc, iar tu să-mi furi un sărut. Să tragi puţin de tricou şi să-mi dezgoleşti umărul... Să mă joc cu unghiile pe spatele tău în timp ce tu m-ai săruta pe gât. Să mă mai săruţi încă o dată pe buze, să-mi ridici puţin tricoul şi să îmi atingi coapsele. Să-mi zâmbeşti, să mă mai săruţi încă o dată pe umăr... şi să-mi spui că restul e pentru la noapte...

sâmbătă, 23 februarie 2013

File din jurnal V


"Azi xx.xx.xxxx, vreau să te salut

            Iar am uitat de tine... O să te las undeva la vedere ca să te văd mereu, ca să-mi aduc aminte să scriu, să îţi umplu paginile cu gândurile mele pe care doar tu mi le asculţi.
            Îmi pare rău că iar îţi ud foile tale preţioase şi întind cerneala cu lacrimile mele care nu îşi au rostul.
Nu ştiu, chiar nu ştiu ce să scriu aici... Ţi-aş scrie că totul e din vina mea, dar ţie nu ţi-ar păsa. Oricum, ce ţi-ar păsa ţie?! Tu o să rămâi mereu un jurnal. Un simplu caiet cu foi pline de cuvinte de care voi râde sau îmi va fi ruşine peste ani. Poate că o să uit de tine într-un colţ şi-mi vei păstra secretele pentru mult timp... poate nu o să te uit... Poate că după ce voi termina de scris aici, te voi rupe... Sau poate o să te pun la loc, pe raftul de sus şi o să aştept data în care o să mai scriu.
            Sincer, nu am nimic... Nu, nu am nimic. Sincer! Nu, nu mă crezi? Nici tu nu mă crezi caiet stupid cu foi... De ce m-ar crede cineva vreodată? Nu, dar lasă că totul e bine.
Ţi-aş spune o poveste, dar nu aş avea timp să o termin. Nu aş începe cu "a fost odată ca niciodată" şi mai mult ca sigur nu o voi termina cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Nu e un basm cu prinţi şi prinţese, cu regi şi regine... Mâine va fi doar o altă zi din poveste... Trecutul e în prezent, prezentul e în viitor, iar viitorul e în ceaţă. Îmi zic că ziua de mâine va fi mai bună, că nu voi mai zâmbi doar ca să-mi stăpânesc lacrimile... că nu voi mai spune că nu-mi pasă, doar pentru a mă amăgi şi a-mi fi mie mai bine. Am minţit. Mi-a păsat şi îmi pasă... Nu am vrut să mă doară şi de aceea am zis că nu-mi mai pasă, că nu mai ţin... De fiecare dată rămân cu o rană pe suflet, dar e vina mea. Nu îmi stă în fire să fac ceva pentru a impresiona, iar atunci când simt nevoia de afecţiune... o cerşesc. Proastă tactică. Dacă merit, nu e nevoie să cerşesc... totul va veni de la sine.
Poate chiar ar trebui să devin rea şi să-i fac pe ceilalţi să vină la mine... nu eu la ei. Ştii că mint... Nu pot să fiu rea. Nu-mi stă în fire. Ar trebui doar să-mi văd de alea mele şi atâta tot. 
           Cred că nu se va întâmpla nimic... La naiba, e şi 59. Cică nu te iubeşte nimeni... Aiurea! Şi cum ziceam, cred că nu se va întâmpla nimic. Nimic bun, desigur. 
           Vreau şi eu o zi în care să mă simt bine, în care să nu-mi mai pese de nimic, toată lumea să fie a mea, să fiu fericită cu adevărat şi să mă  plimb alături de... Nu, mi-am promis că visele vor fi vise... iar realitatea alta. Că nu voi mai trăi între, pentru că mă voi pierde. Oricum, ziua asta nu va veni... iar eu voi rămâne tot eu... iar restul va rămâne la fel...

                                                                                                       Cu drag, 
                                                                                                              Cea care a scris aici"

marți, 19 februarie 2013

Ceva frumos .


 Cititi ceva frumos :

" Iubitii mei , 
Va scriu in aceasta asa-zisa " zi a indragostitilor " nu pentru ca acesta este un obicei mai nou " de import " ( ca multe alte nimicuri si basme ) , ci pentru ca eu , sincer , va iubesc . Si , daca spun ca va iubesc , nu o spun pentru ca este " ziua indragostitilor " , nici nu o spun la " vrajala " , ca sa va castig pentru o zi inima , ci CHIAR VA IUBESC , si ma doare sa vad cum va lasati asa usor pacaliti si " vrajiti " de cel ce vrajeste cu iscusinta , care niciodata nu va putea spune " te iubesc " din inima , pentru ca nici nu mai are inima , de cel ce uraste de moarte iubirea , de aceea o perverteste , o schimonoseste. Nu intrati in jocul lui meschin , acceptand sa va-ndragostiti la comanda , pentru o zi . Nu va lasati murdarite viata , mintea si , mai ales , constiinta , cu aceste basme . Cititi si voi pe net , si vedeti de unde si cum a venit aceasta " sarbatoare " . Numai iubirea adevarata il face pe om frumos - ba , mai mult decat putem noi gandi , il face Dumnezeu . Pe cand  " indragosteala " in " joaca " il transforma pe om in individ ( de la latinul individuum , adica singur-nedivizibil ) . Numai o persoana are inima si sentimente , si nu poate trai decat cu si prin altii - ca , altfel , la ce i-ar mai trebui sentimente , daca nu are fata de cine sa si le manifeste  ? Si iubirea o simti , cu inima . Si , daca nu mai ai sentimente , nu mai ai inima simtitoare-ci o bucata de carne . De aceea joaca " de-a iubitul " il coboara pe om sub fiintele necuvantatoare .
Iubirea nu-i totuna cu sexul . Nici macar animalele nu fac sex, ele se reproduc conform unui " program " , unei legi bune foarte pe care Creatorul a asezat-o in fiinta lor . Ele isi urmeaza instinctul si porunca de a se inmulti si perpetua specia ( pentru ca fiecare-si are locul si rolul ei in " Programul " desavarsit al Universului ) . 
Dar noi , oamenii inzestrati cu ratiune , cu sentimente si , mai ales , cu vointa libera ( si nu instincte animalice ) , noi suntem creati sa devenim dumnezei dupa Har , iar vrajmasul vrea sa faca din noi -din ura si pizma - nici macar animale . 

Uitati-va in oglinda si cautati pe chipul vostru acea stralucire divina , care ne aseamana cu Creatorul nostru  .
Sunteti toti frumosi , pentru ca Tatal noastru este frumusetea absoluta . Frumosul se descopera numai cand iubesti sincer , din inima si cu toata fiinta . 
Ce saraca este lumea fara Dumnezeu , fara IUBIRE ! Si-a invetat si ea o zi pe care a intitulat-o " ziua indragostitilor " . 
Dar noi , copiii lui Dumnezeu - copiii Dragostei adevarate , noi nu avem nevoie de o zi anume in care sa ne spuna cineva" te iubesc " , pentru ca noi ne trezim in fiecare dimineata mangaiati de Dragoste . Daca nu crezi , uita-te in oglinda si asculta-ti inima - vei auzi la fiecare bataie : te iubesc , te iubesc , te iubesc ... Este glasul lui Dumnezeu , Singurul care ne spune in fiecare zi " te iubesc " , in fiecare clipa - si nu oboseste si nu se plictiseste , si mai ales nu-L plictisim , orice am face . De ce ? Pentru ca El nu are dragoste , EL ESTE DRAGOSTE . 
Sa nu mai spuneti niciodata " am facut dragoste " , caci este o blasfemie . A face dragoste inseamna a crea viata . Bunaoara , putem spune ca parintii nostri au facut dragoste cand ne-au facut pe noi , pe care ne numeau " iubirea mea " , " dragul meu " sau " draga mea " . De aceea , iubirea este o actiune " cosmogenetica " , adica facatoare de cosmos . Omul este un microcosmos , o lume mica . Azi , fizica cuantica spune ca in fiecare om este cosmosul intreg si ca noi toti , de fapt , nu suntem decat UNUL . Aceasta a spus-o religia si mai ales Hristos de mult timp . 
Iubirea este fata catre fata , persoana catre persoana . "In iubire , omul face pentru prima oara cunostinta cu sine insusi , si aceasta prin intermediul unui celalalt- adica nu se poate cunoaste decat intr-o relatie cu alt om , o alta persoana ( prosopon in lb. greaca , adica fata , chip ) . 

1. In iubire , omul constata nu doar cu titlu informativ , ci existential , ca celalalt exista  Adica pana acum te interesa doar persoana ta , eul personal . Tu erai lumea .  In iubire descoperi ca nu esti singur , ca lumea nu este numai eu , ci lumea devine Eu si Tu . 
2.In iubire , omul isi doreste foarte mult ca celalalt sa existe.
3.In iubire , faptul ca celalalt exista devine mult mai important , mai semnificativ decat faptul ca el insusi exista. Asta inseamna ca nu mai traiesti tu , ci celalalt traieste in tine , si tu in el . Aceasta este iubirea , nu mai ai nevoie de zile , sarbatori sau traditii populare pagane ( vezi Dragobetele la noi ) ca sa spui " te iubesc " , caci in iubire celalalt traieste in tine . 
Stiind aceasta, luati aminte ca " iubirea nu-i totuna cu indragosteala " . Pe amorez nu-l intereseaza celalalt ca persoana , ci ale celuilalt ( bunaoara , parul , ochii , soldurile , banii sau chiar si calitatile intelectuale , ca bunuri de consum , pe care vrea sa si le achizitioneze , ca si un telefon nou ) " . Nu va lasati nici fetele , nici baietii , sa fiti transformati in bunuri de consum , tarate si uitate in ograda " iubitilor " de ocazie. Daca o sa va jucati mereu " de-a iubirea " , o sa ramaneti copii , incapabili de a avea si de a-si asuma raspunderea unei relatii serioase , incapabili de a intelege vreodata ce este iubirea . 
De aceea , cu dragoste va scriu : nu va amagiti cu aceste zile surogat gen " Valentine's Day " , zile mediatizate si " create" special pentru pervertirea fiintei umane , de o intreaga societate de consum pusa-n slujba celui rau . 
Ascultati ce spunea despre aceasta , acum 2000 de ani , Sf. Apostol Pavel , scriindu-i unui tanar : " Va fi vreme cand invatatura cea sanatoasa nu o vor primi ; ci , dupa poftele lor , isi vor alege lorusi invatatori , gadilandu-i la urechi ; si de la adevar auzul isi vor intoarce , iar la basme se vor pleca " .
Va scriu si eu voua , tinerii mei iubiti : nu va lasati amagiti , ci invatati cu adevarat sa iubiti - ca sa fiti fericiti . Caci iubire - adevarata , nu vine si pleaca-ndata . Ea creste odata cu sufletul si cu fiinta voastra , pana pe Cruce , adica pana la Jertfa. Pentru ca masura iubirii este masura jertfirii , si masura jertfirii este masura iubirii . Masura in care renunti la tine pentru celalalt este masura in care-l iubesti .
Va doresc din tot sufletul sa invatati sa va jerfiti , ca sa-nvatati sa iubiti . Si atunci cand veti iubi cu adevarat , nu mai exista nici spatiu , nici timp sau zile anume , ci doar...Vesnica Iubire - Dumnezeu in toate si in toti . 
                                                                                           Parintele Dionisie de la Albac "

Ai ajuns pana aici ? Felicitari ! N-ai regretat nu-i asa ? Ti-am spus eu .
Ascunsa .

sâmbătă, 16 februarie 2013

Fără sens


            Îmi ard obrajii şi arunc mereu un ochi la ceas la fără un minut. Ai un stil aparte de a pătrunde în suflet şi de a rămâne acolo.
            Aş prefera să mă pierd printre hăţişurile gândurilor mele, dar în acelaşi timp aş vrea să-ţi povestesc ceva. Orice. Chiar nu ar avea importanţă. Aş vrea să-ţi povestesc despre faptul că bluza mea e roşie sau că iar nu mi-am călcat blugii. Poate o să-ţi povestesc şi despre faptul că lumea se uită la mine ca la o ciudată atunci când murmur un vers... Ţi-aş spune ce am mâncat azi şi ce am făcut. Ţi-aş spune multe, dar nu are rost. M-ai are rost să-ţi spun că azi a fost soare şi mă gândeam la faptul că ar trebui să fii fericit că e cald afară?... Toate sunt nişte prostii. Te rog să te faci că nu le-ai văzut.
           Şi uite aşa mai strâng puţin tricoul tău la piept şi îmi spun că eşti lângă mine. E ca un fel de drog. Devin dependentă. Vreau să am acelaşi miros ca al tău... să mă comport ca tine, să fiu ca tine... să fiu tu, dar totuşi eu. Nu prea are logică, nu? Dar te rog să-mi spui ceva ce are logică... Nu, nu probleme de matematică sau alte lucruri de-astea. Spune-mi dacă viaţa are vreo logică, dacă ceea ce gândesc eu are vreo logică, dacă... dacă eu am vreo logică.
          Când eram mică credeam că nu o să mai cresc, că o să rămân aşa mică mereu. Că eu m-am născut mică, iar ceilalţi... exact aşa cum erau. Adică unii s-au născut părinţi, alţii verişori, alţii bunici, alţii prieteni... Vezi tu, eu am avut impresia că o să rămân aşa mică mereu, că nu o să ştiu multe (nu că acum aş şti mai multe...), că nu o să simt vreodată că lumea se poate prăbuşi, dar se şi poate construi... se poate consolida şi se poate creea ceva mai frumos, că se poate îmbunătăţi.
          Câte crăpături sunt pe asfaltul ăsta... Nimic nu poate fi un întreg.
Afară e frig, e al naibii de frig. Şi anotimpurile sunt separate, iar ochii tăi sunt... frumoşi.
Simt cum clipele se dilată şi devin ore, iar orele zile, iar zilele... nişte nopţi de coşmar.
Toată lumea mă crede o nebună că merg pe stradă şi ţin în mână un tricou... Tricoul tău. Prietenul meu e un tricou...
Ştiu, e ciudat...
Totul e ciudat, stai liniştit!

vineri, 8 februarie 2013

Dragă... TU


             

         "Dragă... TU,


             Ştii cine ar întoarce timpul înapoi? Eu! Da, eu. Eu aş întoarce timpul înapoi şi aş încerca din nou. Ce aş încerca? Să nu mai fac ceea ce am făcut. Fiecare dintre noi avem regrete. Nu regretăm pe moment, ci în timp. Regretăm atunci când e prea târziu. Ştii ce am făcut... şi cred că toţi ştiu. Am impresia că atunci când mă uit în ochii oamenilor, ei ştiu totul. Am impresia că mă ceartă şi îmi reproşează... Că mă arată cu degetul şi mă pedepsesc. Poate că tu nu o să ştii niciodată, dar îţi spun eu... mă doare. Mă doare al naibii de tare şi zâmbesc cu tristeţe în timp ce sufletul îmi tremură, dar îmi spun că o să treacă. Nu e decât un simplu virus ce a pus stăpânire pe mine.
Simt, şi nu numai că simt ci şi cred, că ai avut dreptate... Mi-am bătut joc de tine, dar nu numai prin cuvinte... ci şi prin toate lucrurile pe care le-am făcut sau nu le-am făcut. Îmi pare rău.
             M-am aruncat cu vitejie în valuri mult prea mari, deşi nu ştiam să înot. O perioadă am reuşit să mă menţin la suprafaţă şi am sperat că o să reuşesc să ajung la mal, dar m-am înşelat. E prea târziu să mă mai agit. Eu am obosit, iar apa m-a tras la fund. 
             Aş vrea eu să mai sper. Aş vrea eu să mă mai amăgesc cu vise... cu ochii tăi, cu vocea şi chipul tău, cu atingerea ta blândă... Aş vrea să mai visăm împreună, să ne gândim la viitor... Dar nu se mai poate.
Nu m-aş fi avântat niciodată în valuri mult prea mari dacă îmi reamintea cineva că nu ştiu să înot. Dar mi-a plăcut, chiar dacă acum e prea târziu să mă mai salvez. Mi-a plăcut să mă contopesc cu valurile...
Voi muri în valuri şi mă voi naşte din valuri.
Razele lunii se vor reflecta în mine...
Iar tu te vei avânta în valuri pentru a te răcori.
             Îmi pare rău, sincer... îmi pare rău.

                                                                                       Tot eu, deşi aş vrea
                                                                                                           să nu mai fiu eu"