marți, 29 ianuarie 2013

De ce?


              Abia aştept să ieşi de la duş... cu pielea curată şi părul ud. Să mă înfig ca o nebună în buzele tale şi să mă întreb de ce. De ce nu mă satur de ele, de tine... de noi, de zâmbetele furate, de poveştile din nopţile în care stau ghemuită lângă tine ascultându-te până adorm... de fiecare nouă zi în care mă trezesc şi te văd lângă mine dormind... de fiecare sărut şi mângâiere de-a ta... de fiecare moment în care îmi înfig unghiile în pielea ta fiind purtată pe valurile plăcerii... de fiecare clipă în care mă strângi în braţe şi îmi mângâi părul... de fiecare noapte în care ne cufundăm în vise, eu în ale tale, tu în ale mele... de fiecare clipă în care-mi zic în gând că e atât de bine cu tine... de fiecare dimineaţă în care mai fur cinci minute în braţele tale... de fiecare clipă în care nu am ştiut ce să-ţi spun... de fiecare dimineaţă în care îţi privesc ochii somnoroşi în timp ce îmi beau cafeaua încet... de fiecare clipă în care am vrut să te ţin de mână, dar ai fost departe... de fiecare lucru care îmi aduce aminte de tine... de fiecare moment în care îmi spun în gând că "te iubesc"... de fiecare...
            De fiecare... bătaie a inimii mele nebune care nu vrea să mă asculte. Îmi e dor de bătăile alea ale inimii care se înteţeau atunci când mă apucai de mână, mă trăgeai spre tine, mă sărutai, apoi mă ţineai în braţele tale ca să-ţi simt căldura trupului şi să aud cum inima-ţi bate încet... eram atât de calmă...
            Nu, nu ştiu ce e greşit... Nu ştiu de ce lucrurile sunt bune doar la început...

            Te sărut, apoi zâmbesc. Mă uit în ochii tăi şi sunt reci, sunt duşi departe... mult prea departe. Şi simt cum inima mi se scaldă într-un val rece. Cum lacrimi îmi răsar în colţurile ochilor... dar eşti dus prea departe pentru a observa.

            Stau în pat întinsă pe o parte prefăcându-mă că dorm. Îţi simt respiraţia... Nu vreau să deschid ochii să văd dacă dormi. Simt că te mişti... Îţi strecori uşor mâna pe sub cearşaf şi îmi atingi coapsele. Inima începe să-mi bată din nou ca o nebună. Nu vreau să îţi dai seama că nu dorm... Simt cum mâna ta se plimbă pe spatele meu, pe sub tricoul tău larg... Îmi mişc doar mâna puţin, iar tu te opreşti. După câteva secunde simt cum tragi de tricou şi îmi descoperi un umăr. Îţi simt respiraţia din ce în ce mai aproape... Îţi simt buzele pe umărul meu. Strâng din ochi şi îmi muşc uşor buza de jos dându-mi seama cât de prostuţă am fost. Poate că m-am înşelat... ochii tăi poate nu erau reci, poate nu erau duşi departe... poate erau chiar lângă mine, doar că nu am observat.
Nu mă mai pot abţine... Cu ochii închişi îmi ridic capul de pe pernă şi îţi prind buzele într-un sărut lung, iar o lacrimă de-a mea curge pe obrazul meu, apoi îl atinge pe al tău... apoi se scurge pe gâtul tău...
             Îmi las capul pe pieptul tău, iar tu îmi mângâi părul... Îţi aud din nou inima bătându-ţi încet... Sunt din nou calmă. Eşti lângă mine, iar eu lângă tine... De ce am crezut că eşti departe?

duminică, 27 ianuarie 2013

Într-o zi de luni


          De aş putea, aş urca în cer şi as săruta fiecare fulg de nea apoi i-aş trimite spre tine. I-ai prinde în mâini sau poate i-ai lăsa să ţi se topească pe faţă... poate ai simţi fiecare sărutare a mea pe buzele tale fierbinţi...
          De aş putea, aş săruta o sută de fluturi apoi i-aş trimite la tine. Ar purta fiecare pe aripi câte un sărut de-al meu. Ţi-ar atinge buzele cu aripile lor catifelate, iar tu te-ai gândi la mine...
          De aş putea, ţi-aş trimite inima mea în ghearele unui porumbel alb. Poate ai primi-o... Poate ai pune-o lângă a ta sau poate ai trimite-o înapoi sfâşiată...
          Dacă ţi-aş trimite inima mea, ai avea grijă de ea? Eu zic că da. Ai apăra-o de ploaie şi de vânt... ai păstra-o lângă tine ştiind că e parte din mine. Nu-ţi face griji, pot supravieţui fără inimă. Şi o să-mi fie mai bine pentru că ştiu că e acolo, lângă tine... E acolo, pe mâini bune... undeva, oriunde ai fi tu... oricine ai fi tu.
Iluzie sau adevăr, aşteaptă-mă că o să vin oriunde ai fi. O să mă reîntregesc sub ochii tăi, într-o zi de luni când totul începe de la început. Şi în acea zi de luni o să îţi mulţumesc că ai avut grijă de inima mea. O să începem totul de la început, o să fie totul bine... O să mă simt bine mai ales că inima mea a fost pe mâini bune.
          În acea zi de luni te voi lua de mână şi o să păşim în paşi de dans pe o alee... O să dansăm sub razele unui soare blând până când cerul o să înceapă să plângă. O să las picăturile reci de ploaie să-mi gâdile umerii şi obrajii, dar nu o să le las să te atingă. O să te apăr... O să vezi că o să te apăr...
         În acea zi de luni ne vom aşeza pe o bancă în parc şi voi sta cu capul pe picioarele tale şi voi admira cerul şi ochii tăi. O să-ţi povestesc despre toate visele mele... O să-ţi povestesc cât de mult te-am aşteptat... O să-ţi povestesc despre fiecare lacrimă pe care am vărsat-o... O să-ţi povestesc totul, tot.
         În acea zi de luni voi sacrifica un trandafir roşu ca sângele şi o să aflu dacă mă iubeşti. O să-i rup cu nerăbdare una câte una petalele catifelate. Şi de voi ajunge la ultima petală, iar aceasta va fi "nu", tu vei zâmbi, vei lua petala şi o vei lăsa să plutească pe aripile vântului. O să-mi prinzi faţa în mâinile tale calde şi o să mă priveşti în ochi. O să-mi spui că floarea minte... O să-ţi apropii buzele de ale mele, iar inima mea o să-nceapă să bată cu putere. O să-ţi simt buzele tale peste alea mele, iar atunci o să mă topesc uşor, uşor. O să mă topesc uşor pe buzele tale ca un fulg de nea...
          Într-o zi de luni totul o să înceapă de la început. O să fim doar noi doi păşind încet spre o nouă zi din noul început... Oricine ai fi, oriunde ai fi...

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Golanul


Autor: Tibi

Intr-o seara, un autobuz strabatea orasul la ora de varf. Masini, claxoane, semafoare, forfota mare, iar in autobuz – plin de lume. Printre oameni, un pusti imbracat in haine colorate, cu ochii mari si nasul pistruiat, se holba la ceilalti cu teama. Apoi privea fiecare statie cand oprea autobuzul, analiza fiecare calator care urca si revenea la cei care erau deja in autobuz.
La un moment dat, pustiul observa in mainile cuiva un telefon mobil care ii atrase atentia. Nu era sofisticat ori scump, dar avea lipit un abtibild deasupra ecranului, acolo unde ar fi trebuit sa fie inscriptionata firma producatoare a aparatului. Tanarul citi cuvantul de pe abtibild si incepu sa analizeze, curios, aparatul. „Stiu modelul asta” – isi spuse in gand. Apoi, analizand cu atentie, isi aminti firma producatoare, exclamandu-i numele in gand, insa pana sa se bucure de „constatare”, se gandi ca nu analizase si proprietarul aparatului. „E o fata!” – exclama din nou in gand, vazand ca mainile care tineau aparatul apartineau unei fete blonde.
Fata statea cu fata spre usa, tinand o geanta mare rezemata de piciorul drept. Se juca pe telefon fara sa bage in seama oamenii din jurul ei. Astfel, nu putea observa cum pustiul o privea insistent, cu gura cascata si ochii mari. Insa usa autobuzului care se deschise intrerupse brusc admiratia pustiului, caci el isi aminti sa analizeze statia si calatorii care urcau in autobuz.
Cand isi intoarse privirea la fata blonda, observa ca vorbea la telefon, nu se mai juca. Incerca sa inteleaga ce spunea, dar nu putea citi pe buze, fata vorbea incet si zgomotul era prea mare. Dupa ce termina convorbirea, blonda incepu sa traga geanta mare spre usa. Pustiul isi spuse ca trebuie sa o ajute, asa ca isi facu loc printre calatorii indignati de lipsa lui de maniere si se opri zambind langa fata. Intinse mana sa ii ia geanta si ii spuse cu un ranjet plin de mandrie:
- Permite-mi sa te ajut, te rog!
- Stai linistit, ma descurc – raspunse blonda.
- Dar te rog, nu se cade sa cari o geanta atat de...
Fraza ii fu intrerupta de o voce severa si nervoasa:
- Ce faci, ma, golane!? Te dai la fiica’mea?
Tanarul, vizibil stanjenit, se inrosi instant la fata si baigui cateva cuvinte:
- Nu, domnule... va rog... sa ma scuzati, incercam doar... doar sa o ajut... cu geanta... stiti, e grea si nu se cade...
- Lasa, ba – raspunse tatal fetei, acum in spatele acesteia – ca va stiu eu pe voi, astia, golanii din ziua de azi. Va cautati tot soiul de pretexte si „da sa te ajut cu geanta, da sa te duc acasa, da si mie numarul tau, da si mie aidiul tau, da si mie un pupic” si gata... pana sa isi dea seama bietele fete, le-ati sucit mintile. Vezi de treaba ta, ca are cine sa o ajute!
- Va rog, nu am vrut decat sa o ajut, permiteti-mi sa va demonstrez.
Si spunand acestea, apuca geanta, astepta sa se deschida usa, apoi cobori. In spatele lui cobori fata si dupa inca doi calatori aparu si tatal ei. Era un barbat inalt, semet, cu parul grizonat si mustata, avand o privire patrunzatoare. Se uita incruntat la baiat, apoi ii spuse:
- Daca tot ai vrut sa fii galant ia, hai, ajuta-ne sa ajungem pana la bloc, e la doua strazi distanta de aici. Tu duci geanta, eu duc sacosele astea doua si Maria o sa mearga intre noi, sa nu iti treaca vreo nastrusnicie prin cap!
- Desigur, domnule... cu cea mai mare placere – raspunse baiatul cu voce tremuranda.
Isi arunca o privire spre fata: zambea, ceea ce insemna ceva de bine, in opinia lui. Atunci insa isi dadu seama ca mai mult decat atractia pentru fata resimtea atractia gravitationala, care tragea de geanta din mana lui cu cateva kilograme spre sol, iar el tocmai se angajase sa o care pe o distanta considerabila. „Bravo, geniule!” – isi spuse in gand, pastrand totusi speranta ca va merita efortul.
- V-ati mutat recent? incerca el sa faca primul pas pentru a sparge tacerea.
Pentru cateva secunde nu primi niciun raspuns, apoi auzi cum tatal fetei isi drege vocea si ii raspunde:
- De ce, n-ai vrea sa te muti si tu cu noi, cumva? Vezi de treaba ta, pustiulica, daca ai vrut sa fii cavaler nu te apuca sa pui intrebari indiscrete.
- Imi cer scuze, voiam doar... sa fac conversatie – se scuza pustiul, din nou stanjenit.
Fata chicotea. Il privi, apoi cu un zambet larg il intreba:
- Mergeai departe? Ca nu as vrea sa te retin si sa te astepte cineva pe undeva....
Baiatul se aprinse si mai tare in obraji si inghiti in sec, apoi raspunse:
- Pai... mergeam... adica nu! Coboram la urmatoarea statie, mergeam acasa.
- I’auzi – spuse fata – stai aproape... ce dragut!
- Da – adauga tatal – ce bine ca o sa scapi repede, sa te duci in treaba ta.
Pustiul, pus in fata „asaltului”, incerca sa isi caute scuze si explicatii:
- Nu e nimic... adica... daca nu puteam sta, nu ma ofeream sa va ajut. Si apoi, placerea este de partea mea – spuse zambind catre fata.
- Si cum te cheama, ma, pustiulica? intreba tatal.
- Radu, dar prietenii imi spun Rad – adauga facandu-i cu ochiul fetei, stiind ca ar putea fi o „informatie utila”.
Tatal privi suspect:
- Bine, ma, Radule, si ce cautai tu in autobuz la ora asta? De unde vii?
Incoltit, tanarul incepu sa caute repede un raspuns. Se gandi la meditatii, dar realiza ca nu are niciun obiect de studiu la el. Regreta acum ca isi lasase rucsacul acasa, insa nu avusese de unde sa stie ce il astepta. Asa ca se gandi la un pretext generic:
- Pai... aaa... am fost la un prieten, avea o problema cu... calculatorul... si m-a rugat sa il ajut. Si stiti cum e, am mai stat si noi de vorba... si asta a fost, timpul a trecut repede.
- Bine, ma, daca zici tu... asa o fi – raspunse omul, cu spranceana ridicata. Hai ca am ajuns, asta e blocul. De aici ne descurcam si singuri. Maria – se intoarse catre fata – ia-ti „la revedere” si hai sa urcam in casa.
Maria ii zambi baiatului si ii spuse:
- Rad zici, a? Multumesc pentru ajutor, noapte buna. Ii facu si ea cu ochiul, apoi se intoarse catre tatal ei pana ca baiatul sa apuce sa inteleaga ceva.
- Nnn... noapte buna, Maria! Noapte buna, domnule! spuse timid, retragandu-se.
- Noapte buna, ma, Radule! Si alta data fi mai atent cand te dai la fete!
Dar pustiul nu mai auzea. Se indrepta vesel inapoi spre statia de autobuz, incantat de noua lui cunostinta. Nu realiza cand ajunse acasa si cum, iar in somn o visa pe fata cea blonda din autobuz. A doua zi, de dimineata, isi aminti din nou de ea si zambi. Ii paru rau ca nu apucase sa schimbe mai multe vorbe cu ea, dar spera ca se vor mai intalni, daca tot stateau aproape. Porni apoi calculatorul si verificandu-si corespondenta electronica, gasi o solicitare noua de prietenie pe site-ul de socializare pe care era inscris. O domnisoara blonda, pe nume Maria, voia sa fie „prietena cu Radu Rad”. Zambi din nou...

Ziua Plictiselii


Autor: Motănel

Bai, voi stiti ce zi e azi? Da, e sambata! Si m-am trezit tarziu si fara chef. Si ce sa vezi... nimic nou, pe nicaieri. Adica... aceeasi iarna stupida cu ploaie si ninsoare si vant, aceleasi magazine cu reduceri de pana la 50% (dintr-un pret de 150%, evident), nici un tanc pe strada (or fi toti la gradinita) si mare lene pe sistem.
Ati observat cum la noi orice este posibil? Numai la noi gasesti preturi reduse cu pana la 50%, in vreme ce altii au reduceri de la 50%... ca sa nu mai vorbim de marfa, care oricum nu ar merita nici macar 5% din pretul redus in majoritatea cazurilor... Iar daca marfa din magazine nu va atrage, nicio problema – sunt destule cafenele, baruri, shaormerii si pizzerii in zona, dati navala!
Ieri a fost mare zarva la stiri: elevi de liceu prinsi in barurile de langa liceu, chiulind! Tragedie, nu alta! Cine s-ar fi asteptat sa ii gaseasca tocmai acolo!? Probabil ca au vrut sa lase locul liber pentru clasa 0. 0 cred ca vine de la coeficientul de inteligenta al cui a inventat aceasta clasa, pentru ca in rest, nu vad cine ar avea nevoie de o nulitate. Insa exista totusi o explicatie: paradoxul romanesc. Adica... in Romania se tot anunta ca dupa 1989 natalitatea a scazut dramatic, insa ce sa vezi – in gradinite, scoli si licee nu ai loc sa iti inscrii copiii, ca sunt toate grupele, clasele si ce or mai fi, prea aglomerate! Nu-i nimic, trebuie sa mai manance si aia de la scolile private, nu-i asa?
In alta ordine de idei... cred ca am nevoie de pisiholog. Da, oamenii au psihologi, pisicile au... pisihologi. Daca stiti vreunul bun, poate imi faceti si mie lipeala, ca prea ma bat gandurile de la o vreme si as vrea sa mai echilibrez putin scorul. Nu de alta, dar ar fi pacat sa va las prada plictiselii. Insa pana atunci... sunt eu prea plictisit, asa ca va las. Pe data aviatoare!

///otanel

vineri, 18 ianuarie 2013

Glosar Contemporan


Autor: Anonim

·  Barfa: modul cel mai simplu de a distruge relatiile dintre doi sau mai multi oameni sau de a atrage atentia asupra lor atunci cand barfa este prezentata public; continutul de baza al mass-mediei, menit sa atraga si sa intretina audienta;

·  Batran: persoana deranjanta cu pretentii exagerate si mentalitate comunista; fosila vie;

·  Bun simt: concept total inutil pentru cei care doresc sa atraga atentia si sa se bucure de aprecieri; anti-estetic, impiedica imbunatatirea aspectului fizic si folosirea unei garderobe adecvate; anti-social, previne activitatile zilnice regulare precum reuniunile sociale, adresarile publice etc; expresie folosita de batrani in mijloacele de transport in comun pentru a sensibiliza audienta tanara ce ocupa abuziv locurile rezervate;

·  Casatorie: comuniune intre doua persoane, de obicei de sex opus, stabilita prin lege cu scopul de a promova si imbunatati imaginea acelor persoane; este urmata aproximativ intotdeauna de un divort;

·  Club: incinta ce permite desfasurarea de activitati indecente sau ilicite cu scop recreativ; loc de afisare a garderobelor si aspectului fizic care sunt in trend;

·  Decenta: concept invechit care cenzura garderoba sau aspectul fizic, eliminat odata cu trecerea la curentele si trendurile contemporane;

·  Divort: desfacere legala a unei casatorii intr-o instanta judecatoreasca, intentata de unul dintre soti cu scopul de a obtine o parte din averea celuilalt si de a ii deteriora imaginea publica;

·  Familie: grup social de persoane care au o stransa legatura psihologica intre ele; in sensul arhaic al cuvantului, legatura dintre acele persoane era bazata pe descendenta fiziologica aparuta in urma unei casatorii;

·  Film: manifestare creativa asa-zis „artistica” ce infatiseaza publicului secvente de nuditate, sex si/sau violenta; de asemenea, filmele pot avea la baza perioada comunismului sau cea imediat urmatoare;

·  Frate: tovaras; in sensul actual, termenul defineste persoana de sex masculin legata prin viata sau activitatea dusa in comun cu alte persoane; in sensul arhaic, legatura era de natura fiziologica sau legala raportata la copiii aceluiasi cuplu de oameni;

·  Etica: suita de reguli de conduita a societatilor din epoca precedenta, eliminata in societatea contemporana care se bazeaza pe regula „nu exista reguli”; sinonim cu „bun simt”;

·  Iubire: concept utopic cu sensul arhaic de sentiment puternic nutrit de un individ pentru alti oameni, animale, plante sau obiecte; sensul actual este de termen utilizat cu scopul implicit de a obtine beneficii si foloase de la alte persoane, de obicei de natura fiziologica sau materiala;

·  Justitie: totalitatea instantelor judecatoresti ale unui stat; justitia faciliteaza promovarea sau deteriorarea imaginii publice a persoanelor, prin divorturi sau acuzatii aduse; totodata justitia are rolul de a elibera infractorii care „contribuie” cu resurse financiare la buna desfasurare a proceselor;

·  Logica: stiinta daunatoare care impiedica evolutia sociala sau profesionala a oamenilor; limba straina si stiinta abstracta folosita de indivizii cu abilitati speciale in diverse scopuri necunoscute;

·  Manea: suita de sunete organizate intr-o perioada de timp indefinita, executata de catre persoane apartinand minoritatilor, avand versuri cu un inalt grad de cultura si educatie;

·  Manelist: individ care apartine unei elite sociale a carei ocupatii de baza este crearea sau audierea manelelor; detine diplome academice de studii la cele mai inalte standarde de educatie; este expert in finante si stiinte sociale; in public, prezinta elemente de distinctie sociala cum ar fi podoabe din metale nobile, un numar mare de telefoane mobile si uneori o masina sport sau decapotabila in interiorul careia manelele se pot audia la volum inalt si fidelitate maxima; unii manelisti pot detine o multitudine de proprietati imobile si mobile pe care de obicei isi scrie numele astfel incat publicul larg sa stie cui apartin;

·  Mass-media: totalitatea mijloacelor de informare a maselor; cel mai bun mijloc de a deveni cunoscut si de a promova sau deteriora imaginea publica a unei persoane;

·  Muzica: manifestare creativa asa-zis „artistica” avand scopul explicit de a delecta audienta cu o suita de sunete organizate in melodii si scopul implicit de a vinde acele sunete; pentru facilitarea vanzarii, se prezinta publicului persoane de sex feminin imbracate cat mai sumar;

·  Normalitate: termen arhaic ce descrie standarde invechite ale societatii si ale oamenilor ce o compuneau in epoca precedenta; in epoca contemporana, normalitatea este inversa sensului arhaic; criteriu de clasificare sociala;

·  Politica: domeniu de vast interes pentru toate clasele sociale si mai ales, infractionale; cariera in acest domeniu este de natura sa aduca beneficii materiale intr-o masura mai mare decat alte profesii, dar si expunerea individului care o profeseaza la scara larga in mass-media; in sensul arhaic, politica era stiinta si practica de a conduce un stat; in sensul actual politica se ocupa exhaustiv cu finantele celor ce au legatura cu ea, stiinta fiind cel mai putin important criteriu de selectie a candidatilor care vor sa se ocupe cu aceasta profesie;

·  Politie: organ al statului initial insarcinat cu protejarea ordinii publice si reprimarea infractorilor, dar care in forma lui actuala protejeaza infractorii si reprima ordinea publica, in special cea rutiera; pentru exercitii de imagine, politia sanctioneaza sau aresteaza toti acei infractori care din motive financiare nu pot „amana” aceste sanctiuni;

·  Prieten: individ care participa intr-o combinatie sau relatie asa-zis „amoroasa”; persoana sau entitate de pe paginile retelelor de socializare care sporeste prin cantitate popularitatea altor persoane conectate cu ea;

·  Relatie: combinatie; orice legatura dintre doi oameni, de obicei de sex opus, care se bazeaza pe simbioza, fiecare obtine si ofera ceva celuilalt; practica folosita de obicei de oameni care vor sa atraga atentia si sa faca subiectul emisiilor mass-media;

·  Respect: atitudine sau sentiment fals, pretins mereu, dar niciodata oferit; termen folosit de batrani in mijloacele de transport in comun pentru a sensibiliza audienta tanara ce ocupa abuziv locurile rezervate;

·  Sora: in sensul arhaic, reprezenta persoana de sex feminin raportata la copiii aceluiasi cuplu de oameni; in sensul actual, reprezinta persoana de sex feminin cea mai apropiata prin activitatile comune de persoanele la care se raporteaza, de obicei si ele de sex feminin;

·  Spital: cladire murdara, prost-intretinuta care adaposteste persoane prost-dispuse si personal slab pregatit cu scopul declarat de a trata problemele de sanatate ale oamenilor; in realitate, spitalele sunt medii in care oamenii se imbolnavesc sau trec prin pericole cauzate de erori umane datorate slabei pregatiri a personalului existent;

·  Trend: norma de aspect fizic si tinuta, predispusa la schimbari dese si bruste; criteriu de clasificare sociala – „cine nu e in trend, nu exista”;

Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Contine portiuni reproduse din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane.

joi, 17 ianuarie 2013

Jenant sau Jenat?


Autor: Motănel

Salutare, pisicherilor! Sunt iarasi eu, acelasi mereu. Nu, linistiti-va, nu am de gand sa o ard aiurea in rime, chiar daca l-am comemorat recent pe Eminescu. Chiar, mai stie cineva cine a fost Eminescu?
Am inceput sa descopar schimbari majore pe la lume. Da... unii divorteaza, altii se cupleaza. Poveste clasica, stiu. Dar se intampla la nivel inalt, bai! Adica cine ar fi crezut ca zana zanelor si copia lui Elvis din Romania se vor desparti, iar Daniela Crudu va renunta la televiziune (si „parasutism”) pentru iubitul ei, Nila? Lumea asta se intoarce cu fundul in sus, va zic eu!
Si daca tot am ajuns la categoria „rasturnari de situatie”, ce e cu noua moda la fete, pe Facebook? Se cracesc pe pereti, pe usi, pe tocuri, pe geamuri, ca sa arate ca ce? Ca pot face spagatul pe orizontala? Ca sunt elastice si pot exersa pozitii noi cu iubitii virili, dar generosi? Imi cer scuze daca nu inteleg eu arta fotografica, insa nu cred ca e arta ce fac ele...
In curand, urmeaza noi teorii despre sfarsitul lumii. Lumea asta devine plictisitoare, se sfarseste de prea multe ori. Cand termina fizicienii aia elvetieni cu marea lor masinarie de recreere a Big-Bang-ului? Ar fi ceva sa facem Big-Bang cu tot cu ea, nu? Sa vezi atunci sfarsitul lumii!
Am auzit ca domnii guvernanti umbla dupa tancii de 9 ani sa le afle veniturile, ca doar-doar or cotiza si aia mici la bugetul de stat. Foarte fain am ajuns, nu degeaba se muta actorii din Franta. Daca o sa mai copiem mult Franta, s-ar putea sa ne trezim si noi invadati de marocani ori alte populatii migratoare si sa ne vedem nevoiti sa ne mutam in Rusia. Si in Rusia e frig rau, bai!
Chiar, ati vazut si voi ceata de zilele trecute? Parca veneau extraterestrii, nenica! Nu vedeai la nici 10m in fata. Daca ar fi coborat o nava de extraterestri ar fi putut fura linistiti un bloc intreg fara sa ii observe nimeni lipsa. A fost atat de ceata incat nu mai vedeam nici masinile venind cu viteza catre mine. Dar lasa, domnii soferi se grabesc mereu, nu e vina mea ca nu adapteaza viteza la conditiile de drum.
Aparent, pe domnii soferi ar trebui sa ii opreasca politistii. Dar politistii sunt ocupati. Da, cand nu amendeaza pietonii si cersetorii, isi violeaza si isi bat colegele. Si uite asa si-a dat cineva seama ca femeia in Romania e discriminata. Adica... helaaau, treaba asta se tot spune de ani de zile, voi acum v-ati dat seama? Dar tot e bine, macar asa mai ajung si unii pe la psiholog, cica...
Da dom’le, astea sunt stirile de inceput de an. Al naibii an! In doua saptamani a innebunit lumea. Sunt curios ce urmeaza. Pana atunci, ma duc sa imi iau popcorn si niste ochelari 3D, ca nu as vrea sa pierd nicio scena, e mult prea interesant. Pana atunci, ziceti voi: sunt eu jenant? Sau jenat? Ca eu nu stiu ce sa mai zic...

///otanel

joi, 10 ianuarie 2013

Doar un desen...


Hai, lasă-mă să te desenez.
            O să-ţi desenez întâi forma feţei. Acel chip pe care aş vrea oricând să-l ating să văd dacă e real. Să închid ochii şi să te sărut pe un obraz, iar pe celălalt să-l mângâi. Să simt în realitate ceea ce numai în vis îmi e dat să simt. 
            O să pun accent pe ochi, că doar ei sunt oglinda sufletului. O să încerc să desenez exact privirea ta. O să-ţi desenez acea privire pătrunzătoare şi parcă nemiloasă. Acea privire care i-ar face pe mulţi să plece ochii în faţa ta... Privirea aceea care reflectă rareori gândurile tale frumoase, calde şi liniştitoare. Privirea aceea care m-a înnebunit şi mi-a rămas întipărită adânc în suflet încât nu am nevoie de nicio fotografie pentru a o picta.
            O să-ţi desenez nasul şi îmi imaginez că te-aş pupa de "noapte bună" în fiecare noapte. Te-aş pupa pe frunte, apoi pe nas şi apoi pe buze... adormind liniştită.
            Apoi o să-ţi desenez buzele. O să te fac să zâmbeşti aşa cum am vrut să te fac mereu. Buzele astea... atâta delicateţe... atât de moi, atât de roşii parcă dorindu-şi să fie atinse şi muşcate.
            O să-ţi desenez părul în pare m-aş juca de fiecare dată când ţi-aş sta în braţe. Deşi mi-aş dori să ai părul cât mai lung, o să te desenez aşa cum eşti. 
            O să-ţi desenez urechile ca să poţi auzi fiecare cuvânt pe care ţi-l şoptesc. Îmi imaginez că te-aş muşca de lobul urechii şi apoi te-aş săruta pe gât...
            Am reuşit să-ţi desenez chipul cu cele mai mici detalii. Restul e uşor de desenat... Nu e chiar aşa de important exteriorul precum e interiorul.

           Ţi-aş desena sufletul tău mare chinuit, închis într-o cuşcă dorindu-şi să scape de acolo. E un suflet bun, doar eliberează-l. Nu-i interzice să viseze. Lasă-l să trăiască prin tine. O să trec să-ţi desenez inima... O parte de gheaţă şi o parte în flăcări. Gheaţa nu se va lăsa topită prea uşor... Timpul trece, iar stratul de gheaţă creşte şi el... pe când flăcările încep să se stingă uşor. Te rog, păstrează viu focul din inima ta... speranţa de viaţă. Nu uita, viaţa e aşa cum ţi-o faci... încearcă să priveşti toate părţile bune ale vieţii. Sunt sigură că ştii ce vrei de la viaţă... şi sunt sigură că vei reuşi.
           O să-ţi desenez şi amintirile. O să încerc să desenez numai amintirile frumoase pe care le-aş înghesui în partea îngheţată dorind să o mai dezgheţ puţin.
           Pentru prima oară lumea a fost a mea. M-ai lăsat să-mi încălzesc sufletul la partea fierbinte a inimii tale. M-ai lăsat să văd cum e fericirea... m-ai lăsat să simt cum inima îmi bate nebuneşte la fiecare cuvânt al tău. M-ai lăsat... să te cunosc. Mi-ai arătat ce ar trebui să fac... Aveam lumea la picioare pentru că pluteam...

           Îmi pare rău, îmi pare rău... Nu, nu trebuia să o fac. Trebuia să încetez demult şi să mă comport altfel. Drumul a fost unul, până la o intersecţie. Am fost doi tovarăşi de drum, dar acum drumul s-a despicat... Inima îmi spune că trebuie să mă întorc înapoi, să caut drumul tău şi să alerg până o să te ajung. Apoi să îţi spun că îmi pare rău şi că vreau să fim din nou doi tovarăşi de drum.
Dar... nu, nu cred că o pot face. Mi-ar fi teamă că m-ai putea trimite înapoi pe drumul meu... să-mi văd de alea mele. 
           Îmi pare rău... o să... mai privesc o dată desenul şi o să-l transform în cenuşă. Îmi pare rău... îmi pare rău pentru mine că va trebui să-mi alung orice imagine a ta din minte...

marți, 8 ianuarie 2013

Nemurirea IV .

 M-am intrebat de mult ori de ce eu , m-am gandit ca sunt atatia oameni cu vieti atat de fabuloase , de ce nu am putut sa am si eu macar un sfert din viata lor ..
M-am intrebat , oare cum era mama , oare cum e mama . Amintirea ei pleaca pe zi ce trece tot mai mult din viata mea , m-am gandit sa o caut , dar cum ? Dar de ce ? Pentru ca ea nu ne-a vrut , ea ne-a lasat in voia sortii cu un tata nebun si violent ce nu si-a batut niciodata capul sa-si creasca copiii .
Dar toate aceste ganduri , am vrut sa dispara sub invelisul alb , pentru ca nu-i zapada atat de des , pentru ca zapada pur si simplu e acolo si vreau doar sa ma bucur de ea ..
Este inca 25 Decembrie , ceasul de pe cladirea invelita-n beculete imi indica ora 20 . Nici nu mi-am dat seama cat timp am stat in zapada , cat timp nu am facut nimic , doar mi-am lasat chipul machiat de pudra alba a cerului , as vrea sa stau asa , inghetata si singura , si ochii mei sa nu mai vada nimic niciodata , decat cerul plumburiu si zapada .
Ma ridic greoi , si valuri de omat cad de pe palton , pe strada e din ce in ce mai putina lume , totul e scaldat in lumini si omat .
Ma indrept spre casa , pasii imi scartaie pe asfalt , merg incet dar fara frica , am invatat ca unul dintre cele mai importante lucruri ale vietii este curajul , daca n-ai curaj , mori incet dar sigur . Iar eu am curaj , trebuie sa am , pentru a supravietui .
Cand trec pe langa o straduta intunecata , o mana mare imi acopera gura cu un fular iar cu cealalta ma trage spre el . Un alt tip ma loveste puternic in spate , si printre lacrimi de durere si urlete din interior , reusesc sa aud :
-N-o omori !
-Las-o , la cata bataie ia acasa asta e o lovitura inofensiva .
Cine erau , ma cunosteau , si ce voiau de la mine , sunt la pamant , tot ce-mi zic acum este " Curaj , curaj ! "
Si ajung intr-o incapere rece in care tot ce exista este o masa , niste lanturi si niste obiecte ascutite . Sunt legata de un stalp umed , unul dintre ei imi zice :
-Sa nu indraznesti sa tipi !
Si imi arata unul din obiectele ascutite , un fel de cutit .
-Deci ? V-am adus-o , vreau ceea ce merit !
Imi ridic ochiii si simt ca o iau razna , un alt val de durere imi face incheieturile sa tremure . Radu . Era Radu. Fratele meu..Incerc sa tip , sa vorbesc cu el , dar imi arunca o singura privire rece si inteleg ca niciun cuvant nu va fi de ajuns . Primeste bani , droguri si tigari . M-a vandut . Propriul frate m-a vandut .
-O mai vrei inapoi ?
-Nu , merci !
Si atunci imi dau seama ca e in regula .
Sa urasc , totul . Sa urasc viata si sa urasc cine sunt , sa nu mai tin cont de pacea in lume . Prostii ! Atunci imi dau seama ca bunatatea nu conteaza , ca trebuie sa fi rau ca sa supravietuiesti . Si dupa ce sunt batjocorita , batuta si chinuita , ochii mei nu mai varsau lacrimi de durere , ci de furie , de ura .. pana cand am simtit ca....
Va urma . 

luni, 7 ianuarie 2013

File din jurnal IV


"Azi xx.xx.xxxx, îţi mulţumesc

      Am încercat să nu mai măzgălesc paginile jurnalului ăsta pe care nici măcar nu am curajul să-l recitesc. Şi până la urmă de ce aş face-o?
Trăieşte clipa!
Nu trăi în trecut!
Ce prostii îmi pot spun.
Eu una nu pot să trăiesc clipa. Şi care clipă? 
Când am deschis jurnalul ăsta după atâta timp în care nu mai scrisesem nimic în el, voiam să scriu ceva frumos, apoi mi-am adus aminte că eu nu scriu nimic frumos. 
Mi-am adus aminte că viaţa nu e decât un joc în care toţi pierdem oricum. Ceea ce contează mai mult e ceea ce facem în joc, cum ne ferim de obstacole şi trecem de la un nivel la altul întregi şi nevătămaţi.
Mi-am adus aminte că trebuie să-i preţuieşti pe cei de lângă tine atunci când încă mai sunt lângă tine... nu după ce i-ai pierdut.
Mi-am adus aminte că promisiunile nu duc nicăieri dacă nu sunt şi îndeplinite.
Mi-am adus aminte că uneori ceilalţi îţi vor binele şi ar trebui să-i asculţi.
Mi-am adus aminte că... indiferent cum a început şi cum se va sfârşi viaţa, cu greu alungi pe cineva din ea.
Nu e ca şi cum ţi-ai putea şterge din memorie anumite părţi.
Nu e ca şi cum i-ai spune inimii să stea cuminte şi să nu mai bată nebuneşte de fiecare dată când te gândeşti la acea persoană dragă...
Nu e ca şi cum... chiar ai vrea să faci toate astea.
E doar ca şi cum nu ai putea renunţa la acea persoană sau ceva ce are legătură cu ea.
Şi încă... încă mai visez. Mereu voi visa. Aşa sunt eu...
Te visez învăluit în ceaţă şi îţi aud vocea...
Nu, nu ai creat o fiinţă oribilă atrasă de tine. Doar ai reuşit să modelezi partea mea mai sensibilă. Ai făcut o treabă bună! Totul e atât de fin... E atât de perfect. Da, e perfect! Ai făcut o treabă bună.
         Îţi mulţumesc.


                                                                                                Cu drag,
                                                                                                     partea pe care ai modelat-o"

duminică, 6 ianuarie 2013

Un Craciun impreuna


Ochii lui E. se plimbau de la produs la produs, gândindu-se ce ar putea să-i cumpere lui V. Un ghiozdan? Nu, nu ar vrea asta. O pălărie? Nu, nu ar vrea nici asta. A oftat, gata să accepte faptul ca nu are ce să îi cumpere pentru Ajunul Crăciunului. Și-ar fi dorit ca S. sa fie acolo, să o ajute cu dilema ei. Poate ea și-ar fi putut da seama care să fie cadoul potrivit pentru un băiat. Mereu i-a plăcut să cumpere cadouri, dar să facă asta pentru V. pare atât de greu! Parcă nimic din vitrine nu era pe placul lui, până când un fular i-a captat atenția. Era un maro închis ce se potrivea perfect cu mănușile lui groase. Și materialul era atât de fin, știa că o să i-l împrumute și ei când îi era frig. A plecat mulțumită din magazin gândindu-se că a găsit cadoul perfect.

Tocurile i se afundau în zăpada abia așezată cu un scârțâit abia perceptibil. Mergea grăbită pe străzi luminate de decorațiuni de Crăciun și i se părea că toți oamenii pe care îi întâlnește îi zâmbesc. Asta o făcea să îi dea încredere că lui V. îi va plăcea cadoul. O încânta generozitatea și bucuria oamenilor din preajma sărbătorilor iar faptul ca îl va vedea pe V. va fi steluța din vârful bradului.