sâmbătă, 2 martie 2013

Jess II

 " E atat de ... surd , sunetul ceasului ... Ren ... Ren nu mai canta , eu , am nevoie de .. soare .. " 
Se duce clatinandu-se la draperii , strange cu putere bucata de material ce nu a lasat soarele sa patrunda in toate aceste zile .. si atunci , lumina puternica . 
Ochii ei verzi , cristalizati la patrunderea luminii in camera , clipesc des pana cand se obisnuiesc iar cu lumina orbitoare . 
Orasul era infloritor , Jess isi priveste mainile ... " Am nevoie de .. muzica . "
  -Mama..
  -Jess , in sfarsit ai iesit din camera ta ... 
  -Ai bani ? 
  -Pentru ce ?
  -Vreau sa cumpar ceva..
  -Ai de gand sa iesi din casa , intr-adevar o sa iesi din casa ? 
  -Da.. 
  - Iti dau bani , desigur , Jess.. te rog , ai grija . 
Revenind in camera ei , Jess imbraca o frumoasa rochie rosie , cizme negre , geaca de piele , ruj rosu pe buzele ei uscate si parul lung , lasat liber . 
Coboara incet , respira adanc , priveste acest nou inceput de primavara .
Porumbeii sunt tot acolo , se scalda in finele picaturi de ploaie ce se scurg de pe acoperisuri , vantul adie usor si se pierde in matasoasa rochie , Jessica intampina sentimente necunoscute , natura o raneste intr-un mod magic si placut , sunetul ei , cantecele si oamenii sunt ca niste sageti . 
Se simtea firava , ranita , ca un fir uscat de trandafir , neavand nici o putere in fata unei furtuni ..
Clopotelul magazinului de muzica se aude inca odata dupa mult timp .. 
" Rock , rock , rock ... Unde e ... mai repede .. rock .. Aici .. in sfarsit .. Ren .. " 
Lacrimi timide i se ivesc din nou in ochi , il iubea pe Ren de atata timp , cu toate astea .. el si muzica porneau pe drumuri separate . 
-Scuza-ma domnisoara .. 
Jess ezita o clipa " Vorbeste cu mine... un om strain m-a observat .. ce-ar trebui sa ... "
Se intoarce incet , un barbat infasurat intr-un imens fular negru , cu o palarie ce scotea in evidenta gusturile rafinate .. geaca de piele , totul pus in asa fel incat chipul lui palid se observa foarte putin . 
Jessica era izbita de privirea lui necunoscuta dar totusi atat de familiara .. au fost putine secunde in care intreaga viata i s-a readus in fata ochilor .. 
-Nu te speria .. Voiam doar sa .. 
-Aa..nu , imi pare rau , eu .. 
-Doamne , nu lacrima ! 
-Nu .. imi pare rau . 
-Mie imi pare . 
Ce se intampla .. vocea ei firava tremura , vocea lui era precum privirea , necunoscuta dar familiara , avea ceva , diferit . 
" Nu .. cred ca este doar faptul ca n-am vorbit de foarte mult timp cu cineva.. Concentreaza-te Jessica! " 
                                                                                                                               Va urma .
                                                                                                                               Ascunsa . 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu