miercuri, 19 iunie 2013

Te aştept...

                    Eşti acolo, undeva... printre stele, gânduri nerostite, visuri neîmplinite şi iubiri spulberate.
                   Dacă tu ai dispărea într-o zi, eu te voi căuta. Te voi căuta prima dată în gândul meu, apoi printre cele mai întortocheate cotloane ale minţii, te-aş căuta şi în inimă... chiar şi în umbra de pe perete.
                   Te-aş implora să te mai întorci la mine, să mai stăm împreună măcar o secundă... care pentru mine ar fi un infinit. Te-aş ruga apoi să-mi laşi o amintire... Să-mi laşi o urmă din parfumul tău pe hainele mele, să-mi laşi o urmă de buze pe fruntea mea... să-mi laşi o mângâiere uşoară peste obrazul ce mult a aşteptat să fie atins.
                    Pe marginea unui râu, într-o noapte în care luna s-ar reflecta în apă, te-aş aştepta pentru a deveni una şi aceeaşi fiinţă... Te-aş aştepta să te întorci la mine... Ţi-aş vedea în zare umbra şi inima mi-ar bate cu putere. Eu aştept să apari... dar aştept degeaba. Nu e decât o iluzie a minţii mele...
                   Norii plângeau, iar picăturile se grăbeau să-mi ude trupul şi să-l răcească mai tare decât era... şi tare mi-aş fi dorit să te simt lângă mine, să mă aperi de ploaie şi să mă încălzeşti.
Aş fi dorit să-ţi dau inima mea pe care aş fi inscripţionat locul în care mă puteai gasi mereu... Aş fi inscripţionat locul în care mă puteai găsi mereu... în cazul în care ai fi vrut vreodată să mă găseşti, să te mai întorci la mine, la cealaltă parte din tine... şi astfel să ne completăm unul pe celălalt şi să devenim una şi aceeaşi personă.
                   Toate gândurile îmi par gemete disperate, pline de durere, gânduri care te strigă... dar tu eşti prea surd să le auzi şi prea orb ca să mă vezi cum îţi cer în genunchi şi cu ochii plini de lacrimi să te întorci... aici, lângă mine.
                   Marea tulburată şi nesfârşită care îmbrăţişează la nesfârşit ţărmul mă face să înnebunesc. Să-mi doresc şi mai mult să fii aici, cu mine, să te strâng în braţe şi să-ţi ascult respiraţia.
Iar în ziua în care vei decide să te întorci, s-ar putea să fie prea târziu... să fie atât de târziu încât nici măcar să nu-mi mai amintesc de tine, să nu mai ştiu nici cine sunt eu... să nu mai ştiu că te-am aşteptat atâta, iar tu ai întârziat să apari... 

4 comentarii: