joi, 18 octombrie 2012

Viața ca un vis II


       Trecuseră trei luni de la aceea ultimă scrisoare pe care i-o trimisese și la care încă mai așstepta răspunsul – un răspuns ce știa totuși că nu mai avea să vină. Își începuse o nouă viață, una pentru care nu era pregătită și de care se temea, una foarte dureroasă și poate cea mai singură din viața ei deși acum era măritată.
După ce D. venise acasă la mama ei să îi ceară mâna se mai întâlniseră abia la nuntă. Încă nu își amintește bine cum trecuse acea perioadă sau ce făcuse. Știa totuși că fusese eroina unei povești care nu era a ei. Nu înțelegea atât de multe lucruri și L. abia acum realiza că de fapt stă singură cu un bărbat pe care nu-l iubește și nici el nu o iubește la rândul lui. Cum se întâmplase asta? Nu înțelegea și nu a avut niciodată curajul să îl întrebe care fusese motivul pentru care a cerut-o atât de subit de nevastă. Ce făcuse ea atât de rău pentru el ca să fie în stare să îi distrugă viața.Cu ce îi greșise? Sau să fi fost oare doar orgoliul lui și dorința să-și însușească singura femeie pe care nu reușise să o aibă. Îl cunoștea din clasa a zecea, timp în care trecuse atâta amar de vreme, ani la rând în care îi observase dorința lui nemărginită de a domina tot ceea ce credea că i se cuvine. Nu își dăduse însă niciodată seama că și ea făcea parte din dorințele lui. Îi trecea prin minte deseori o veche discuție de-a lor de pe vremea când tocmai terminaseră liceul:
-         Nu cumva te îndrăgostești de mine?
-         Ce egoiști sunt bărbații! Îmi pare rău să te dezamăgesc, dragul meu, dar nu e cazul.

Se învinovățea că nu observase încă de pe atunci privirea lui ce îi străpunsese pieptul. O simțise cum îi zgârie pielea, dar nu o luase în seamă – cea mai mare greșeală din viața ei. Poate atunci s-ar fi ferit de omul ăsta urât ce o folosise doar pentru aș hrăni mândria după care o aruncase într-un colț al casei cu inima deschisă și sfâșiată. Diavolul! Satana!
      Nu, nu, nu, L., orice ar fi făcut el va fi acum tatăl copilului pe care îl porți. Când va lipsi din nou cu săptămânile de lângă tine și când se va întoarce acasă cu semnele femeilor cu care a fost, tu să-ți iei copilul în brațe, să-l strângi la piept și să-ți ascunzi lacrimile printre scâncetele lui. Nu-l lăsa să te vadă așa, nu-l lăsa să știe că suferi, nu o să-i vrei mila sau disprețul. Nu-l lăsa să simtă toate astea pentru binele copilului tău.
 Va urma...

4 comentarii:

  1. Saraca L. :( Sunt curioasa ce se mai intampla in povestea ta, sper ca urmatorul capitol sa nu se lase asteptat la fel de mult ca acesta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai e doar un capitol. Am hotarat sa renunt apoi.

      Ștergere
    2. Hmm...eu zic ca ar putea avea mai multe, chair daca e inspirata din fapte reale. Insa, bineinteles, alegerea iti apartine :)

      Ștergere