File din jurnal III

"Azi xx.xx.xxxx, pozele vorbesc...

     M-am trezit ameţită...
Am simţit o senzaţie ciudată...
Te-am căutat...
Ţi-am căutat trupul, buzele, ochii...
Dar nu am găsit nimic.
Iar a fost un vis. Doar un vis... Nu pot să cred, te-am auzit. Te-am auzit... Erai lângă mine şi îmi şopteai, îmi şopteai cuvinte dulci. Dar a fost un vis.
     Când oare nu o să mai scriu despre tine? Când oare o să încetez să mă mai gândesc la tine? Când nu o să-ţi mai aud vocea în vis? Vocea ta atât de cristalină. Îmi e dor de ea... Încerc să dau timpul înapoi şi să îmi aduc aminte... Ce să-mi mai aduc aminte? Amintirile dor. Totul doare...
     Îmi e cald. Vreau să mă dezbrac, vreau să mă atingi... vreau să simţi căldura corpului meu. Dar eşti departe...
O simplă închipuire, asta eşti... Doare! 
Mă privesc în oglindă şi nu mă recunosc.
Mă uit la fotografii şi aştept să-mi vorbească. Nu o vor face... Dacă pozele ar vorbi toate ar avea o poveste de zis. Chiar şi una simplă în care apare doar cerul... E cerul sub care te-am ţinut de mână... Cerul care a văzut atâtea. Bucurii, fericiri, lacrimi... le-a văzut pe toate.
O poză cu mine ar spune că îi e dor de tine... şi că vrea să te strângă în braţe, să-ţi audă vocea şi să se trezească în fiecare dimineaţă alături de tine... 
O poză cu tine mi-ar spune că totul e absurd. Că nu se poate, e doar un vis... şi dacă nu mă trezesc acum se va transforma în coşmar.
Continui să dorm... 
Mai lasă-mă încă 5 minute, te rog... Încă 5 minute, doar ca să îţi mai aud vocea.

                                                                                           Cu drag,
                                                                                                Cea care amână coşmarul"