Memoriile inimii XI

*Poveste scrisă de Anonim


- O pot lua pe Leyla de aici? Vreau să o duc în lumea mea. Leylei i-ar prinde bine lumea mea, nu lumea asta...
- Leyla... Leyla!! Leyla nu pleacă nicăieri. Leyla rămâne aici. O să se căsătorească cu oameni din satul ăsta, va avea copii şi totul va fi bine. Leyla nu pleacă nicăieri.
Copila auzise totul, iar acum doi adulţi o luau pe sus şi o închideau într-o cămăruţă urmând să fie păzită până pleca străinul.
Toate visele, toate planurile lui David se prăbuşeau. Nu se gândise niciodată la un refuz... Se uită la Leyla. Chipul Leylei era plin de lacrimi. Tânărului i se sfâşia inima să o vadă aşa pe Leyla. Niciodată nu a vrut să o dezamăgească, să o rănească. Suferise deja prea multe. Nu voia să o vadă căsătorită. Nu voia să o lase aici.
- Leylaa, strigă tânărul după ea. Vă rog, vă rog... lăsaţi-mă numai să vorbesc cu ea. Atâta tot.
Cei doi adulţi se uitau sprea şeful satului aşteptând un răspuns. Şeful satului îl privea pe David în ochi şi îi permise să vorbească cu ea...
În timp ce-i mângâia obrazul pe care şiroiau lacrimile, tânărul îi spuse:
- Leyla, eu de răpit nu te pot răpi. Eu vreau să te iau de aici şi tu ştii foarte bine asta. Deşi plec de aici fără tine să ştii că niciodată nu o să te uit. O să mai vin pe aici de fiecare dată când am bani şi ocazia. O să-ţi trimit haine, cărţi, mâncare... pentru tine Leyla, draga mea.
Tânărul înghiţi în sec. Îşi simţea gâtul atât de uscat, iar inima foarte grea. Strângea din dinţi doar pentru nu a începe să plângă. O strânse în braţe pe Leyla, o sărută pe obraz şi pe frunte.
- Nu o să te uit Leyla. Niciodată... Niciodată Leyla...
Tânărul se depărtă de Leyla trecând prin faţa şefului. Îl privi în ochi şi o dorinţă puternică de a-l strânge de gât îl invada. Înghiţi din nou în sec şi îi aruncă doar o privire plină de ură. Se urcă în maşină şi goni spre hotel. Când intră în cameră luă o sticlă de whisky şi începu să bea direct din ea.
După ce bău aproape jumătate din sticlă un curaj nespus puse stăpânire pe el. Îşi dorea să se ducă în sat şi să-l omoare pe şeful satului şi să o răpească pe Leyla. Să plece cu ea departe, la el acasă. Să o scape de acolo. Inima îi tremura, iar totul era în ceaţă. Încercă să se ridice de pe scaun, dar se dezechilibră şi căzu înapoi pe scaun. Privea spre cerul înstelat care acum parcă nu mai era aşa de frumos. Acum nimic nu mai era frumos. A doua zi urma să plece. Nimic nu mai putea fi frumos vreodată. Leyla rămânea aici, el pleca la luxul său din Londra. Ar fi dat tot ce avea doar să se mute aici... Ar fi dat totul...
Adormi pe scaun cu sticla de whisky în mână...
Dimineaţă când se trezi terasa era plină de cioburi. Sticla îi căzuse din mână în timp ce dormea. Deşi acum era mai treaz, un gând nebun îl îndemna să ia un ciob şi să-şi curme viaţa. Viaţa lui nu mai era frumoasă dacă micuţa Leyla rămânea aici.
Mai erau cinci ore până decola avionul aşa că se gândi să mai facă un drum până în sat, să o mai vadă încă o dată pe Leyla.

Ajuns în sat fu întâmpinat de doi adulţi cu suliţe. A fost totul bun şi frumos până când i-a ajutat, atunci când el avea nevoie de ajutor erau în stare chiar să-l şi omoare.
- Am venit să o văd pe Leyla şi să vorbesc cu şeful satului.
Şeful satului îl privea din depărtare. Ştia pentru ce venise... David mergea ferm spre şeful satului. Se uită în ochii lui, spera că dacă îl mai roagă încă o dată poate şi-ar fi schimbat părerea.
- Dacă ai venit să te mai rogi de mine să o iei pe Leyla de aici să ştii că nu o să-ţi meargă. Leyla nu pleacă de aici.
- Eşti un om rău să ştii. Distrugi visele Leylei...Distrugi visele mele. Vrei să te ţii de nenorocitele tale de legi... de... ăăă... prostii... Eşti un nenorocit ordinar.
Şeful satului doar zâmbea... David se aştepta ca oricând unul din adulţii cu suliţe să-i străpungă plămânii... Leyla era tot ţinută în acea colivie... Se îndreptă spre ea. Îi mângâie părul şi faţa...
- O  să-mi fie dor de tine Leyla. O să-mi fie dor. Eu nu te voi uita, dar nici tu să nu mă uiţi...
Ochii Leylei licăreau... Suspină... Îi părea atât de rău că nu pleacă cu el. Îşi făcuse atâtea planuri, vise... iar acum erau năruite toate... Absolut toate....
David se urcă în maşină şi plecă spre hotel pentru a-şi lua bagajele şi a preda maşina...